Scoala, centru de educatie



 

In clasa a VII-a, intr-o ora de dirigentie, am primit o tema cu titlul „Costul unei zile de scoala”. Era obligatoriu pentru toti sa scriem despre anumite lucruri cum ar fi cat costa o zi de scoala, propuneri pentru ajutorarea categoriilor defavorizate etc. Va dati seama ca era vorba despre bani, despre faptul ca noi trebuia sa zicem ca avem nevoie de bani pentru a merge la scoala, pentru a suporta cheltuielile. Aceasta tema era data de la sindicat. Iata ce am scris eu:

„Şcoala este o instituţie de bază în orice societate. De aceea, este important să avem grijă de aceasta şi să ne preocupe problemele care au apărut în sistemul educaţional şi care ne pot periclita statutul de ţară civilizată.

Ca o şcoală să funcţioneze, trebuie fonduri. Ca o şcoală să producă într-adevăr oameni competenţi pe care să îi trimită în piaţa de muncă, este nevoie de mult mai mult de atât.

Oricât ar dori sindicatele şi alţi reprezentanţi ai instituţiei numite şcoală fonduri mai multe, salarii îngroşate în timpuri de criză şi menţinerea numărului de profesori, ceea ce cu adevărat contează este profesorul însuşi.

Puţini oameni îşi dau seama de importanţa profesorului. Suntem într-o lume care este încet-încet civilizată. Cu toate acestea, procesul de civilizare nu a început într-o sală mare şi frumoasă, plină de computere şi alte maşinării care se zice că ar putea ajuta la procesul de învăţare. Luăm ca exemplu elevii din Africa, care au fost alfabetizaţi şi educaţi( nu prea mulţi, din păcate) de către profesori devotaţi meseriei lor chiar în junglă sau în savană, pe nişte băncuţe de lemn, şi pot spune că un astfel de copil ştie mult mai multe decât un copil care are o clasă avansată, cu tehnologii de ultimă oră, dar cu un profesor care nu se preocupă de adevărata problemă: ca acei copii cărora le predă patru pagini de informaţii irelevante sau neexplicate să înţeleagă într-adevăr ceva şi nu să stea să tocească pentru a lua o notă cât de cât decentă. De aceea pot spune că cel mai important lucru într-o clasă este un profesor devotat.

Unii oameni doresc îndepărtarea totală a profesorului, zicând că un copil ar putea învăţa singur lecţia cu ajutorul unui computer. Aceasta este o prostie.

Firea umană este cu mult superioară unor calcule simple cu 0 şi 1, cele pe care le face computerul. Deşi maşinăria este mai rapidă, mai precisă, ea nu este de ajuns. Pentru ca un copil să înţeleagă cu adevărat, să găsească legăturile dintre diferite informaţii, să înţeleagă procesul de gândire necesar pentru a ajunge la concluzii, el are nevoie de explicaţiile unui alt om, unui profesor.

Costul unei zile de şcoală este o temă irelevantă. Credeţi că africanii de care vorbeam mai sus aveau caiete? Nu! Dar aveau alte două lucruri, cu mult mai importante: creier şi profesor devotat. Acestea sunt singurele lucruri care contează, şi nu faptul că unii copii nu pot merge la şcoală deoarece nu au bani de rechizite şi de aceea trebuie ca guvernul să le dea caiete din două în două luni.

Unii ar spune că atenţia unui copil ar trebui să fie şi ea un important factor în procesul de învăţare. Eu aş răspunde că atenţia unui copil depinde numai de cât de bine şi cu câtă dăruire ţine un profesor lecţia. Dacă profesorul nu ştie să predea într-un mod interesant şi să transmită informaţii relevante, să-i ţină la respect pe cei care nu vor să înveţe şi să vorbească cu cei interesaţi, care cu siguranţă vor fi mai mulţi dacă lecţia este frumoasă, atunci copilul nu va fi atent, cel puţin majoritatea. Putem spune că putem evalua competenţa unui profesor după numărul de elevi care sunt atenţi la ore.

Conducerea şcolii alocă fonduri. Însă peste tot, şi în alocarea fondurilor şi în decizii privind şcoala, singurii care au un cuvânt de spus sunt profesorii. Or, asta nu este deloc corect, căci beneficiarii şcolii sunt copiii, iar reprezentanţii acestora sunt părinţii lor. O şcoală modernă, care doreşte să fie eficientă ar trebui să ia în considerare importanţa părinţilor. Ei ar trebui să fie cei care conduc şcoala, pentru că ei reprezintă interesul elevilor, copiilor lor. Aceasta este sugestia mea, dar sunt sigur că dacă ar fi auzită mulţi, mulţi părinţi s-ar deştepta şi ar protesta împotriva manierei de îndepărtare a lor din conducerea şcolii.

Mesajul meu către ministrul educaţiei, cel ce se ocupă de această gravă problemă a sistemului educaţional român, sistem învechit, ruginit şi ineficient, este continue reformele, să continue procesul de modernizare a sistemului, să continue lupta împotriva celor ce se simt ameninţaţi de adevăr, de reformă. Reformele trebuie să fie cele bune, totuşi.

Sportul este una dintre cele mai importante materii. El nu numai că este important datorită faptului că mişcarea şi exerciţiul te face sănătos fizic, dar este şi important datorită faptului că te face sănătos psihic. Datorită sportului, putem să gândim mai limpede, avem spirit de echipă şi înţelegem de importanţa celor din jur, apreciem ajutorul oamenilor, cu alte cuvinte, suntem reformaţi pshihic. Această revitalizare adusă de sport nu se poate face în două ore pe săptămână. Avem nevoie de mai multe ore de sport.

Sunt de acord cu domnul Boc şi cu alţii care spun că programa este prea încărcată. Prea multe ore, prea multă informaţie, aceste lucruri produc o stare de confuzie în capul copilului, care duce la renunţarea la învăţat, la acea stare de nepăsare faţă de ore caracteristică multor copii. Această boală trebuie tratată prin reducerea numărului de ore.

Guvernul este în direcţia cea bună, iar competenţele, cum spunea domnul prim-ministru, sunt cele care contează cel mai mult. Dacă se continuă procesul de reformare, sistemul va avansa.

Mesajul meu către sindicat este să oprească această acţiune de cerşire a banilor, folosind opiniile copiilor. Toate temele pe care le-am primit pentru acest proiect se referă la bani. Ei cred că banii sunt cei mai importanţi. Eu le spun NU! Nu banii sunt importanţi, ci modul în care se predă lecţia, competenţa profesorului! Acestea sunt lucrurile importante. Aceasta îmi este părerea. Iar dacă ei trebuie să ne ceară nouă să scriem că ei au nevoie de bani, se întâmplă ceva cu adevărat grav.”

About andreigreceanu

Sunt un tanar din Romania. Am facut acest blog pentru a descrie niste situatii, pentru a arata dezastrul intelectual si nu numai din aceasta tara. Cred ca generatiile tinere ar trebui sa se ridice si sa faca ceva in aceasta tara, in loc sa plece din ea. Daca toti tinerii vor pleca din tara, cine va mai ramane cu initiative, cu reforme? Si vorbesc de toate domeniile, desi eu ma axez in principal pe politica si literatura. Eu cred in democratie suficient de mult cat sa-mi doresc ca ea sa functioneze si suficient de putin pentru a nu-mi face iluzii cu privire la limitele ei. Ma consider si eu un roman, si inca unul care vrea sa schimbe ceva in tara lui. De acum, mult nu pot sa fac, insa am o arma foarte importanta: scrisul. Imi place literatura, dar am gust si pentru politica. Interesanta combinatie, nu-i asa? Poate ca un copil de varsta mea nu ar trebui sa aibe asemenea preocupari, dar, in definitiv, cineva va trebui sa le aibe, si va veni momentul cand voi avea de ales o cariera. Si nu voi alege sa muncesc in strainatate. Pentru toti tinerii care gandesc ca mine si pentru cei ce inca cred ca mai bine e sa pleci in strainatate decat sa ramai si sa ajuti aceasta tara, eu va scriu. Va scriu si celor ce aveti un loc de munca, sunteti romani cinstiti si vreti o schimbare in bine. Va scriu tuturor celor interesati de literatura, tuturor celor care s-au saturat de lipsa de cultura modernista si vor o intoarcere la vechile valori, la valorile universale.
Acest articol a fost publicat în Eseuri politice și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Scoala, centru de educatie

  1. _ spune:

    Am avut cu toti de scris formularele… majoritatea am scris ca vrem bani. Simplu si la obiect. Desi afirmatiile tale sunt juste, ma indoiesc ca le-au inteles macar jumatate din membri sindicatului. Asta, daca s-au obosit sa le citeasca. Ne-au intrebat daca avem nevoie de bani. Evident ca avem nevoie de mai mult decat dispunem. Nu stiu ce se asteptau ei sa raspundem. O initiativa tot atat de inutila ca si cele de pana acum.

  2. Este punctul n care ne apropiem cel mai mult de actul creaţiei din nimic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s