Votul


Romania este o tara democratica, cel putin in teorie. Cetateanul de rand are puterea de a influenta soarta tarii prin vot. Votul este esenta democratiei, intrucat el este cel care il face, o data la patru ani, pe cetatean factorul de decizie. Democratia este bazata pe conducerea indirecta a maselor prin alegerea de reprezentanti care sa-i conduca. Principiile democratice nu pot fi aplicate decat prin vot. Fara vot, democratia se transforma intr-o oligarhie autocratica, dispare.

Multi considera ca a vota cu un partid politic sau altul din aceasta tara este inutil, intrucat „toti sunt o apa si un pamant”. Aceasta idee este foarte comoda pentru omul normal care simte ca lucrurile nu merg bine, dar nu are energia de a realiza vreo schimbare, ci pur si simplu „se plange”. Problema majora a tarii noastre este ca sunt atatia oameni care constientizeaza ca ne indreptam spre o prapastie, dar care nu fac nimic spre a opri dezastrul. Oamenii au ajuns sa se fofileze in spatele unor argmumente de genul: „de ce as vota, daca tot aceiasi sunt toti?” sau „oricum se falsifica votul”. Clasa politica din Romania are, din pacate, tendinta de a fi omogena din punct de vedere al valorilor . Tipologia politicianului roman de astazi este cea a unui „smecher”, a unui corupt care-si strange in jurul sau avere pe spinarea contribuabililor. Aceasta imagine nu este nicidecum falsa. Insa problema este ca oamenii au lasat ca acest lucru sa se intample. Indiferenta este foarte periculoasa, ea este arma cu care acesti politicieni continua sa guverneze, folosind mici nuclee dure de votanti, lasand restul tarii sa se uite cu dispret la ei. Insa ce le pasa lor de dispretul nostru? Prin bascalie, prin indiferenta, prin faptul ca principiile democratiei nu sunt cunoscute aproape deloc, 70% din populatia tarii nu reprezinta un pericol electoral pentru acesti politicieni. Ei continua sa-si faca mendrele intr-o tara in care mai mult de doua treimi din oameni… nu vor democratie.

Democratia este un sistem foarte anevoios, care merge cu atat mai prost cu cat tara este mai mare si birocratia este mai mare. Oamenii au fost obisnuiti de 45 de ani de dictatura comunista sa astepte, cu  mana intinsa, ca statul sa faca totul pentru ei. 45 de ani oamenii n-au avut un cuvant de spus in viata politica, 45 de ani parerile lor nu au contat si initiativele au lipsit, datorita oprimarii facute de regim. Acum insa s-a terminat. Nu degeaba au murit atatia oameni la revolutia din 1989. Acei oameni nu au rasturnat un regim pentru ca astazi sa dam cu piciorul in democratie, sa stam intr-o apatie generalizata, asteptand un „fat frumos din lacrima” care sa salveze tara, sau sa plecam in strainatate, abandonand tara-mama doar pentru ca nu vrem, nu „nu putem”, schimba ceva in ea.

Cred ca multi romani vor democratie, in principiu, cel putin. Insa cam putini fac ceva pentru ca ea sa functioneze intr-adevar. Democratia functioneaza prin vot, actiuni civice si organizatii sindicale si ONG-uri. Noi avem destule din ultima categorie, insa votul si actiunile civice sunt aproape absente. Cum sa avem democratie, daca oamenii nu vin la vot, sa voteze cu cineva? Daca clasa politica este corupta si ineficienta, sa o reformam, sa facem o alta clasa politica, sa venim cu o alternativa, cu alte cuvinte, sa venim cu o initiativa! Un nou partid, o noua gandire, tot ce este necesar pentru a schimba ceva in bine. Votul nu este numai un drept, este o obligatie pentru orice cetatean ce doreste ca democratia sa functioneze. DAca nu vrem vot, daca nu vrem sa schimbam clasa politica, daca nu ne intereseaza cine conduce, atunci de ce ne mai plangem? Ca ei fura? Dar noi ce facem? Facem ceva ca sa schimbam asta? Puterea poporului sta in numar. Un grup de oameni cu initiative se poate ridica, dorind sa schimbe ceva, iar poporul il poate ajuta folosind arma votului. Schimbarea este posibila! Totul este sa o vrem. Lamentarea nu duce la nimic bun. Istoria ne prezinta atatea cazuri de tari asuprite, subjugate de dictaturi nemiloase, in care poporul, condus de niste oameni curajosi si inteligenti, s-a revoltat impotriva acestora. Revolutiile din 1989 sunt un bun exemplu. Idealul democratiei parea frumos pentru oamenii ce i-au vazut la televizor pe Iliescu si pe Roman in acele zile sangeroase. Dar iata ca acuma, vazand ca democratia nu functioneaza cum-necum, si ca necesita si implicare civica, dam inapoi, incepem sa pierdem gustul pentru ceva ce consta de fapt, in faptul ca poporul conduce, iar a conduce implica a fi responsabil. Multi vor sa evite responsabilitatea, din multe motive: frica, lene, nepasare.

Se poate! Se poate schimba ceva, dar numai daca o vrem cu adevarat! Daca vrem ca democratia sa functioneze, trebuie sa invatam cum functioneaza si sa folosim armele pe care aceasta ni le-a dat. Avem libertatea de a schimba fara sa fim reprimati. Dar „smecherii” ce conduc, financiar si politic, tara, au stiut sa ne inchida gurile nu obligandu-ne, ci facand astfel incat noi sa nu mai vrem sa mai zicem nimic. Avem o voce. Ea trebuie auzita. Cat timp vom sta sa ne uitam cum partidele se rotesc la putere, venind cu aceiasi oameni si aceleasi „idealuri” ale hotiei, coruptiei si imoralitatii, atunci democratia nu va functiona si vom avea acelasi sistem politic oligarhic, aproape feudal.

 

About andreigreceanu

Sunt un tanar din Romania. Am facut acest blog pentru a descrie niste situatii, pentru a arata dezastrul intelectual si nu numai din aceasta tara. Cred ca generatiile tinere ar trebui sa se ridice si sa faca ceva in aceasta tara, in loc sa plece din ea. Daca toti tinerii vor pleca din tara, cine va mai ramane cu initiative, cu reforme? Si vorbesc de toate domeniile, desi eu ma axez in principal pe politica si literatura. Eu cred in democratie suficient de mult cat sa-mi doresc ca ea sa functioneze si suficient de putin pentru a nu-mi face iluzii cu privire la limitele ei. Ma consider si eu un roman, si inca unul care vrea sa schimbe ceva in tara lui. De acum, mult nu pot sa fac, insa am o arma foarte importanta: scrisul. Imi place literatura, dar am gust si pentru politica. Interesanta combinatie, nu-i asa? Poate ca un copil de varsta mea nu ar trebui sa aibe asemenea preocupari, dar, in definitiv, cineva va trebui sa le aibe, si va veni momentul cand voi avea de ales o cariera. Si nu voi alege sa muncesc in strainatate. Pentru toti tinerii care gandesc ca mine si pentru cei ce inca cred ca mai bine e sa pleci in strainatate decat sa ramai si sa ajuti aceasta tara, eu va scriu. Va scriu si celor ce aveti un loc de munca, sunteti romani cinstiti si vreti o schimbare in bine. Va scriu tuturor celor interesati de literatura, tuturor celor care s-au saturat de lipsa de cultura modernista si vor o intoarcere la vechile valori, la valorile universale.
Acest articol a fost publicat în Eseuri politice și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Votul

  1. Inocularea in constiintza publica a lui „Nu se poate face nimic” este o metoda de manipulare „de manual”. Si au aplicat-o cu sarg si clasa politica si mass-media aservita. Pentru ca un electorat cu constiintza civica cere socoteala, pune intrebari, devine incomod.

    • ingreceanu spune:

      Daca un copit de 15 ani poate gindi asa, nu avem voie sa fim lenesi, blazati, dezamagiti neputinciosi. Nu trebuie sa ne lasam manipulati si sa luptam pentru a deschide ochii si colorlalti, pentru a ne uni sa construim o lume mai buna. Cu curaj, generozitate si incredere. Exista printre noi oameni cu aceste calitati. Sa-i ajutam sa se faca auziti pentru a fi urmati.

      • george-b spune:

        Cred ca inteleg ceea ce spui: lumes este „administrata” din grade le libertate. Administratorul este ca un fel de baraj, in realizarea obiectivelor de catre cei care nu sant administratori. Cu cat mai multe baraje sant puse in calea fluxului normal, cu atat mai mult poti sa categorizezi cat de „libera” este societatea in care te afli. Asa se creaza reactiunea, pentru ca nimanui nu-i place sa fie tratat de catre societate precum un copil de varsta prescolara, care nu are nici un drept, decat acela de a asculta fara a gandi. Acolo unde bunul simt e inlocuit de negatie, viata si fericirea sant puse in cui, cum punem in cui palaria si bastonul🙂

  2. Foarte frumos, felicitari Andrei: Nu lucru, care poata ca l-ai auzit deja: Lucrurile par complet deferite cu trecerea timpului, decat atunci cand le descopeream in tinerete.
    Oamenii au avut aspiratii intotdeauna, dar nciodata in trecut nu au fost asa de multi „adulti” care au ramas cu mentalitatea copilariei, in balansarea necesitatii cu recompensatia. Obiectele de consum au o chemare launtrica, la orice varsta, da unele sant indispensabile, iar celelalte au un folos limitat, sau sant complet nefolositoare.
    La fel si in viata civica, sociala: Multi oameni sant alesi pentru felul in care vorbesc, desi actiunile lor trecute ar trebui sa fie cartea lor de vizita. Pe aici oamenii sant adulati (corbul si vulpea, si cascavalul) de promisiuni bombastice, care nu se vor materializeaza in o mie de ani. O tara care nu are gija de sanatatea publica, de educatia publica gratuita, care nu recunoaste dreptul omului la odihna cu plata, corespunzand cu varsta, asa cum se intampla aici, poate sa proclameze in cer, noi santem cei mai buni patroni, dar e totul ca o „prijnita la un picior de lemn” ( imi place expresia asta).

    Nu am stiut ca ai un blog, o sa mai vin din cand in cand, By the way, Tema pe care o folosesti a fost cea cu care am inceput anul trecut< si continua sa-mi placa foarte mult: cred ca e una dintre cele mai frumoase.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s