Iubirea, definita


Pornind de la aceasta interesanta afirmatie a lui Marin Preda,“Iubirea este un proces tainic, de observatie si magnetism, în care triumfă adorarea”, am dezvoltat ideea, incercand sa patrund in profunzimea cuvintelor spuse de acesta.

Afirmaţia lui Marin Preda este o definiţie a iubirii făcută succint şi cu o extraordinară precizie. De ce spun precis? Deoarece, ca toate noţiunile mari ale metafizicului, ale spiritualului, iubirea este foarte greu de definit în câteva cuvinte, care să-i acopere întreaga anvergură, care să-i prezinte neştirbit caracterul. Iubirea este un colos, temelia unei societăţi sănătoase, nu un sentiment în sine, ci mai degrabă o contopire de sentimente, ce numai împreună formează un tot unitar. Fără unul din aceste sentimente, dragostea nu ar mai fi adevărată, s-ar simţi un gol. Reuşita lui Preda este că a surprins toate aceste sentimente în patru cuvinte sugestive: „tainic”, „observaţie”, „magnetism” şi „adorare”.

Dragostea este un proces foarte complicat, care se bazează pe mai mulţi piloni: încrederea, nevoia de prezenţa celui iubit, un anumit grad de egoism, de posesivitate. Însă Preda, prin afirmaţia lui, „atacă” nu acest aspect, ci modul în care aceşti piloni sunt construiţi. Cei patru termeni cu care descrie dragostea sunt nişte simple uşi care trebuie deschise pentru a găsi amalgamul de sentimente, filozofia întreagă din spatele lor.

Prin „proces tainic”, Preda sugerează, după părerea mea, independenţa acelui mecanism prin care se declaşanează, fatic, dragostea, independenţa pe care o are faţă de voinţa noastră. Căci există această putere, care face să mute şi munţii sufletului, care face să se clatine raţiunea, să schimbe firea unui om. Acest proces nemilos nu poate fi oprit. Dragostea nu poate fi culeasă, ca o floare, de pe jos. Ea tinde să apară atunci când o scânteie se aprinde în sufletul nostru, declanşând acest febril proces. „Scânteia” poate apărea dintr-un singur motiv, cred eu. Fiecare din noi are, conştient sau nu, un ideal al persoanei iubite. Când o parte însemnată din acest portret se vede încarnată într-o persoană reală, scânteia se aprinde. Chiar dacă o persoană are fabricat un portret al persoanei ideale şi se îndrăgosteşte de cineva cu alt portret fizico-moral, cauza este aceeaşi. În acest caz, persoana respectivă îşi fabricase un model artificial, fals, care nu coincidea cu cel aflat în suflet, în ungherele neexplorate ale lui.

Această scânteie stă în strânsă legătură cu al doilea termen, observaţia. Acesta este folosit ca un atribut al procesului tainic. Observaţia făcută asupra persoanei cu un portret fizico-moral ce coincde cu cel aflat în subconştient (sau şi în conştient), declanşează scîânteia, şi apoi întreţine flacăra iubirii. În fragmentul din „Maitreyi”, avem de-a face cu o dragoste incipientă. Acel proces tainic începe odată cu observarea indiencei. La început, naratorul o găseşte „urâtă”, „ca un fruct trecut în copt”. Ce îl fascinează de la început este acea înfăţişare supraumană, acel trup, „înfăşurat şi totuşi transparent” al ei, aerul de zeitate coborâtă pe Pământ. Se poate vedea efectrul acestei contemplări observative, se poate vedea „mecanismul” sufletesc în mişcare atunci când privirile celor doi s-au întâlnit, se pot vedea în zâmbetul naratorului şi în efectul produs asupra fetei indiene, care „s-a liniştit lin, fără spasme, firesc”. Odată ce iubirea se sădeşte în sufletul cuiva, trăsăturile celui iubit capătă o amploare exagerată, uneori. Este efectrul acestei observări, căci lentila iubirii dilată întotdeauna orice trsătură, orice gest. Din aceste caracteristici ale iubirii reiese cel de-al treilea termen: magnetismul.

Prin magnetism, Preda sugerează amploarea pe care o ia dragostea, o creştere de neoprit a sentimentelor ce o compun. Simţământul de nevoie a celui iubit, de posesivitate, atracţia sunt toate sugerate prin acest termen. În primul text, acest lucru poate fi bine văzut. însuşi naratorul spune uimit efectele acestui magnetism, manifestat mai ales de fată. Ea îl iubea atât de tare, încât mergea la nişte cursuri nefolositoare pentru ea, în care se discutau lucruri pe care ea nu le înţelegea în mare, doar ca să fie lângă el. Acestă nevoie devine ceva acaparator: cei „afectaţi” fac tot posibilul pentru a o satisface. Naratorul însuşi mărturiseşte: „în scurtă vreme a trebuit să ne mutăm îmrepună, pentru că nu puteam sta nici măcar câteva ceasuri despărţiţi unul de altul”. Magnetismul este această atracţie, la care omul nu vrea şi nu poate opune rezistenţă, faţă de cel iubit. Îndrăgostitul ajunge o marionetă a propriilor sentimente, temnicer şi condamnat în acelaşi timp.

În sfârşit, prin „adorare”, care „triumfă”, Preda subliniază pasinea, legătura sufletească ce se leagă între doi îndrăgostiţi. Toate cele descrise mai sus sunt împinse de această adorare. Prin forţa ei de nezdruncinat, prin voinţa ei de fier, adorarea este cea prin care dragostea triumfă. Dorul, gelozia, pasiunea sunt rezultate ale acestei forţe ce împinge pe om la fapte nebănuite. De aceea se zice că dragostea învinge. Odată cu adorarea vine şi loialitatea, soră-geamănă, subînţeleasă deci prin termenul folosit de Preda. Adorarea este ceea ce se pune peste temelie, ceea ce face dintr-un şantier care are doar o fundaţie, un zgârie-nori. Adorarea este foarte greu de stins, deoarece este un foc intern ce mistuie o „contra-voinţă”. Cât timp există adorare, dragostea e de neînvins.

Prin aceşti patru termeni, Preda a surprins întreg spectrul de sentimente ce compun iubirea. Fiecare termen poate fi dezvoltat întrun roman, căci, după cum am arătat, ascund mecanisme complicate, cele ale sufletului uman. Închei spunând că Predă ar mai fi putut adăuga, pe lângă definiţie, şi această tristă observaţie: dragostea este o boală necontagioasă, de multe ori unul este atins de ea, dar cel iubit de primul nu simte nimic!

About andreigreceanu

Sunt un tanar din Romania. Am facut acest blog pentru a descrie niste situatii, pentru a arata dezastrul intelectual si nu numai din aceasta tara. Cred ca generatiile tinere ar trebui sa se ridice si sa faca ceva in aceasta tara, in loc sa plece din ea. Daca toti tinerii vor pleca din tara, cine va mai ramane cu initiative, cu reforme? Si vorbesc de toate domeniile, desi eu ma axez in principal pe politica si literatura. Eu cred in democratie suficient de mult cat sa-mi doresc ca ea sa functioneze si suficient de putin pentru a nu-mi face iluzii cu privire la limitele ei. Ma consider si eu un roman, si inca unul care vrea sa schimbe ceva in tara lui. De acum, mult nu pot sa fac, insa am o arma foarte importanta: scrisul. Imi place literatura, dar am gust si pentru politica. Interesanta combinatie, nu-i asa? Poate ca un copil de varsta mea nu ar trebui sa aibe asemenea preocupari, dar, in definitiv, cineva va trebui sa le aibe, si va veni momentul cand voi avea de ales o cariera. Si nu voi alege sa muncesc in strainatate. Pentru toti tinerii care gandesc ca mine si pentru cei ce inca cred ca mai bine e sa pleci in strainatate decat sa ramai si sa ajuti aceasta tara, eu va scriu. Va scriu si celor ce aveti un loc de munca, sunteti romani cinstiti si vreti o schimbare in bine. Va scriu tuturor celor interesati de literatura, tuturor celor care s-au saturat de lipsa de cultura modernista si vor o intoarcere la vechile valori, la valorile universale.
Acest articol a fost publicat în Comentarii și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Iubirea, definita

  1. „Iubirea a dat faliment.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s