In lumea lui Bin Laden… oare?


Vine paştele. Creştinii ortodocşi sărbătoresc pretutindeni această sărbătoare, biruinţa lui Iisus Hristos asupra morţii şi, prin această biruinţă, Mântuirea omului. Credincioşii catolici şi protestanţi au sărbătorit Paştele cu o săptămână înainte. Dar câte ştiu oare mulţi oameni despre însemnătatea acestei sărbători, câţi ştim despre ce înseamnă cu adevărat să fii creştin? Religia noastră a suferit deformări, a ajuns să fie ocolită, sunt atâţia care se consideră creştini numai din tradiţie. Dar creştinismul nu este religia cea mai „lovită” de postrelativismul modern.

Creştinismul este o religie a iubirii, deci a toleranţei ( ştiu că mulţi n-ar fi de acord, invocând Inchiziţia, dar creştinismul nu trebuie să se confunde cu unele state creştine sau Biserici creştine). Corectitudinea politică ce domină minţile vestice predică aceeaşi valoare a toleranţei, chiar excesiv de mult. Şi, cu toate acestea, există o lume pe care puţini o cunosc şi mulţi o hulesc, pe care puţini o preţuiesc şi mulţi o dispreţuiesc, care este distorsionată în imaginea ei aşa cum o privesc vesticii prin prejudecăţi crase, innoculate încontinuu de Mass-Media: lumea musulmană.

Prejudecăţile legate de islamism au reuşit să creeze imaginea unei lumi barbare, stăpânite de credinţe primitive, prea subdezvoltate pentru democraţie, umplută de discriminări şi dominate de fanatism religios. Aceasta este lumea lui Bin Laden, lumea pe care o vedem la televizor, lumea lui Khomeini, a lui Bashar Al-Assad şi a multor altora. Însă este, oare, această lume cea a islamului?

Pentru a putea răspunde la această întrebare, va trebui să ne întoarcem în timp, până în secolul al VII-lea, în peninsula arabă. Arabii erau, pe atunci, nişte popoare păgâne, dezbinate de războaie între triburi, marginali unui puternic Imperiu Bizantin. Influenţa lor asupra lumii înconjurătoare era foarte mică, doar comerţul cu tămâie îi făcea cunoscuţi comercianţilor din Imperiu. Toate acestea aveau să se schimbe, însă.

Mulţi nu ştiu exact cine a fost Mahomed şi nu înţeleg cum a reuşit el să schimbe un popor întreg. Începutul schimbării a fost ziua în care Mahomed, rugându-se într-o peşteră, din muntele Hira, a fost întâmpinat de îngerul Gabriel (ceea ce dovedeşte că islamul a primit încă de la început influenţe creştine), care i-a spus că de atunci înainte avea să fie profetul lui Dumnezeu pe Pământ şi care avea să-i facă pe oameni să se apropie de El, prin respectarea poruncilor divine.

Întors la Mecca, Mahomed şi-a început cariera sa de profet. Învăţăturile sale, însă, i-au adus mulţi duşmani, din rândurile celor ce ţineau la tradiţia lor păgână, şi astfel a trebuit să fugă din oraş către oaza Medina. Acest eveniment a avut loc în 622, iar musulmanii împart istoria lor în funcţie de acest an, cum creştinii împart istoria în funcţie de anul Naşterii Domnului. În Medina, Mahomed a reuşit să facă pace între diferite triburi aflate în conflict şi să creeze o comunitate înfloritoare, în care noii convertiţi trăiau laolaltă cu evrei şi creştini. Mahomed se ghida în acţiunile şi vorbele sale după ceea ce Dumnezeu îi transmitea, lucruri consemnate în scris şi strânse laolaltă, după moartea lui, în cartea sfântă a musulmanilor, Coranul.

De la moartea lui Mahomed, arabii, uniţi şi puternici acum, au început să se extindă cu repeziciune, cucerind teritorii întinse. În secolul al VIII-lea, după ce califatul Omeiazilor a fost răsturnat de către Abbasizi, Imperiul Islamic se întindea din Persia până la marginile Turciei de astăzi, în tot nordul Africii şi în cea mai mare parte a Spaniei. Contrar creştinilor de atunci, musulmanii erau foarte toleranţi cu celelalte două mari religii, pe care le respectau. Creştinii şi evreii aveau drepturi aproape egale cu musulmanii, trebuiau să plătească o taxă asemănătoare cu cea a celor din urmă, şi nu erau forţaţi să se convertească. Musulmanii au adus multe invenţii în Europa, precum moara de vânt, astrolabul, dar şi plante precum migdalul şi instrumente precum mandolina. De asemenea, învăţaţii musulmani au tradus texte greceşti ale marilor filozofi şi istorici antici în arabă, răspândindu-le în lume.

Societatea arabă era foarte sofisticată, cu mult înaintea Europei barbare. Societatea aceasta era una urbană, foarte dezvoltată, în care majoritatea oamenilor ştiau să scrie şi să citească, în care se făcea şcoală pentru toţi. Mulţi sunt cei care zic acum că femeile musulmane erau şi sunt discriminate în ultimul hal. Situaţia nu e chiar aşa. Femeile învaţă şi ele să citească (învăţau pasaje din Coran, dar nu tot Coranul, cum trebuie să înveţe băieţii). O femeie este protejată de legea Coranului în cazul divorţului sau a văduviei. Vălul pe care femeile trebuie să-l poarte atunci când ieşeau în lume era purtat de bunăvoie, căci mentalitatea musulmană era şi este diferită de cea vestică. Musulmanii văd orice „afişare” ca fiind păcătoasă, căci trezea ispite. Societatea musulmană este una corectă, în care oamenii trăiesc în legea Coranului, pentru a evita pe cât se poate păcatul. Toate aceste legi şi tradiţii care nouă, societăţii vestice degenerate, ni se par exagerate şi fanatice, sunt de fapt îngrădiri ale posibilităţii de a păcătui. Musulmanii sunt cei care se uită mai întâi la etică, iar apoi la… plăcere, legea lor e făcută pentru a fi cât mai curaţi de păcate, nu pentru a putea să „se distreze”.

Mulţi zic că regulile îngrădesc libertatea. Greşit. Regulile sunt făcute pentru a apăra libertatea unui om. Fără ele, încălcarea libertăţii unuia de către altul ar fi inevitabilă. Astfel, regulile dau omului suficientă libertate pentru a face ce doreşte, fără a a încălca libertatea altui om sau Valorile. De aceea, societatea musulmană este SUPERIOARĂ. De aceea musulmanii nu pot înţelege democraţia. Nu pentru că ar fi prea primitivi. Ci pentru că democraţia de tip vestic aduce, cu sine, toate „valorile” civilizaţiei laice: globalismul, toleranţa excesivă, promovarea Mass-Media a tuturor non-valorilor posibile, cosmopolitanismul. Pentru nişte oameni obişnuiţi să trăiască din tradiţie, din ceea ce a fost lăsat de strămoşi, pentru care Valorile Sfinte sunt respectate, o asemenea schimbare este practic imposibilă.

Democraţia, la musulmani, nu va merge. Nu cât timp ea va fi de tip vestic. Nu se poate aduce într-o lume un regim creat într-o altă lume, cu totul diferită. Societatea musulmană se ghidează după Coran. Statul musulman tinde să se ghideze după Coran. Dar ce spune Coranul? Învăţăturile din cartea sfântă a musulmanilor sunt asemănătoare cu cele din Biblie în unele locuri. De fapt, musulmanii consideră Biblia şi Tora ca fiind cărţi sfinte, şi îl consideră pe Iisus Hristos un mare profet. Cred în a doua lui venire, dar nu îl recunosc ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Marea diferenţă (poate singura de fond) între musulmani şi creştini este faptul că musulmanii nu cred în Sfânta Treime, o consideră un „păgânism”. În rest, valorile propăvăduite sunt asemănătoare. Dacă în Tora scrie: „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, în Biblie scrie „întoarce şi celălălt obraz”, iar în Coran scrie (Surata semnelor limpei XLI: versetele 33-36) „O faptă bună nu este acelaşi lucru cu o faptă rea: răspunde la rău cu bine şi vei vedea cum duşmanul se transformă într-un bun prieten”. Multe din credinţele din Vechiul Testament sunt întâlnite în Coran, dar există pasaje precum cel de mai sus, care arată apropierea de Valorile propagate de Noul Testament.

De aceea închei spunând că eu cred că Islamul este mai aproape de Creştinism decât Iudaismul. Ar fi multe de spus despre societatea musulmană. Cât despre Bin Laden şi alţi terorişti, vă invit să vă gândiţi şi la „ai noştri”: Torquemada, Brejvik, dar şi alţi propagatori ai „democraţiei”, care de 10 ani poartă un război lipsit de sens împotriva unei ţări musulmane lovite de sărăcie…

Esenta crestinismului este iubirea de aproape. Aceasta vine odata cu toleranta, cu intelegerea. Sa ne amintim ca Iisus Hristos a adus aceasta religie tuturor popoarelor lumii, a deschis portile Mantuirii ctuturor. El a invins Moartea pentru toti oamenii. De Paste, trebuie sa aratam ca urmam aceste idei, trebuie sa ne debarasam de prejudecati distructive. Aproapele nostru nu inseamna numai vecinul, numai comunitatea crestina, inseamna toti oamenii. Si de ce sa nu fim aproape de musulmani? Ar fi timpul sa ne cunoastem mai bine fratii. Caci musulmanii sunt fratii nostri. E timpul sa ne impacam cu Islamul, sa ne reamintim de perioada in care invatati crestini, musulmai si evrei lucrau impreuna. Nu inseamna sa ne uitam credinta si Valorile. Inseamna sa ne intelegem fratii si sa stim ca nu sunt foarte diferiti de noi.

About andreigreceanu

Sunt un tanar din Romania. Am facut acest blog pentru a descrie niste situatii, pentru a arata dezastrul intelectual si nu numai din aceasta tara. Cred ca generatiile tinere ar trebui sa se ridice si sa faca ceva in aceasta tara, in loc sa plece din ea. Daca toti tinerii vor pleca din tara, cine va mai ramane cu initiative, cu reforme? Si vorbesc de toate domeniile, desi eu ma axez in principal pe politica si literatura. Eu cred in democratie suficient de mult cat sa-mi doresc ca ea sa functioneze si suficient de putin pentru a nu-mi face iluzii cu privire la limitele ei. Ma consider si eu un roman, si inca unul care vrea sa schimbe ceva in tara lui. De acum, mult nu pot sa fac, insa am o arma foarte importanta: scrisul. Imi place literatura, dar am gust si pentru politica. Interesanta combinatie, nu-i asa? Poate ca un copil de varsta mea nu ar trebui sa aibe asemenea preocupari, dar, in definitiv, cineva va trebui sa le aibe, si va veni momentul cand voi avea de ales o cariera. Si nu voi alege sa muncesc in strainatate. Pentru toti tinerii care gandesc ca mine si pentru cei ce inca cred ca mai bine e sa pleci in strainatate decat sa ramai si sa ajuti aceasta tara, eu va scriu. Va scriu si celor ce aveti un loc de munca, sunteti romani cinstiti si vreti o schimbare in bine. Va scriu tuturor celor interesati de literatura, tuturor celor care s-au saturat de lipsa de cultura modernista si vor o intoarcere la vechile valori, la valorile universale.
Acest articol a fost publicat în Reportaje și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la In lumea lui Bin Laden… oare?

  1. De vina pentru imaginea proasta a islamismului sunt extremistii care, prin faptele lor, ies in fata ca niste purici. Mai este si setea de influenta a americanilor, care ar face orice sa puna mana pe rezervele de petrol din Orientul Mijlociu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s