„Luptati!”………. Well, am luptat!


După cam trei ani de scris, stagnat, scris, stagnat, scris (şi tandemul continuă), astăzi pot spune că romanul meu, „O lume nouă” este terminat. Urmează, desigur, corectura, dar esenţialul este că am ajuns la magicul cuvânt „sfârşit”.

Romanul are un titlu pompos, recunosc. Este o continuare a romanului (mă rog, cvasiromanului) „Aventurile lui Ghebaro”, pe care l-am scris şi publicat pe la 11 ani.

V-aţi întreba de ce aş continua o poveste scrisă atunci când eram mic, care aparţine (sic!) unui anumit stadiu de maturitate… Păi, explicaţia e relativ simplă: m-am apucat de al doilea la destul de puţin timp după ce l-am publicat pe primul.

Am vrut să-l fac mult mai matur, potrivit vârstei la care am ajuns, şi cred că am reuşit. În speţă, este mult mai complicat ca acţiune, idei, descriere, caracterizări de personaje etc. decât primul. Dar despre ce este vorba în el, v-aţi întreba?

Păi, primul roman începe aşa: „Flégen, ţara de foc, Aisére, ţara de gheaţă, Poménia, ţara pământului şi Flúvis, ţara apelor sunt cele patru ţări din Continentul Elementelor. În Focóso, capitala Flegenului, trăiau nişte creaturi oribile şi rele, în Gheţert locuiau nişte creaturi ce arătau ca nişte roboţi, buni şi prietenoşi, în Maróso nişte oameni de pământ, iar în Apéle nişte creaturi urâte şi ude. În nordul Fluvisului mai exista aşa numita Ţară a Minunilor, ce, de fapt, nu era recunoscută ca stat şi care era neştiută de nimeni decât de fluviseni. Toate aceste naţiuni erau conduse de un preşedinte, ce îşi avea preşedinţia la graniţa dintre Pomenia şi Aisere. Acesta era ales, periodic, dintre regii celor patru ţări. Dar, între regi, apăreau multe conflicte şi, de aceea, preşedintele trebuia să intervină cu armata sa, în luptele dintre state, pentru a le pacifica. Uneori, însă, chiar preşedintele era contestat de unii regi şi trebuia să se apere de armatele lor.”

Nu sună chiar matur, pentru că acest mic fragment este scris când aveam 8 ani de fapt… Mda, voiam să scriu o poveste, dar a cam degenerat!

Pornind pe ideea aceasta, de lume fantasy, primul roman se învârte în jurul personajului Ghebaro, aiserean (deci din ţara de gheaţă), tânăr soldat rămas fără familie care, printr-o succesiune de evenimente, ajunge rege al Fluvisului, ţara de apă. Calităţile sale, respectiv bunătatea, determinarea, credinţa, îl ajută în acest sens şi, animat de dorinţa de a pune stavilă conflictelor dintre regi şi a unifica Continentul în pace şi prosperitate, porneşte o campanie contra duşmanilor săi, dintre care cel mai redutabil este Xantinya (întruchiparea Răului absolut). În final, reuşeşte şi unifică Continentul.

Al doilea roman este cu mult mai complicat şi nu ştiu dacă îi voi putea face un rezumat bun. Mai degrabă intenţionez să spun pe larg despre ce este vorba…

În primul rând, spaţiul se măreşte considerabil. Nu mai vorbim doar de Continentul Elementelor, ci de o Lume Nouă (de unde vine şi numele romanului), descoperită de fapt din primul roman, dar care este explorată cu adevărat de-abia în al doilea. Acţiunea întregului roman este generată de ceea ce se găseşte în această lume. Este de fapt o lume mare, plină de regate, de intrigi, o lume ce se dovedeşte a fi ostilă, periculoasă. Căci omenirea căzuse în plasa păcatului, a distrugerii, iar ameninţarea Răului creştea dinspre nord… Ghebaro şi prietenii săi află că o armată uriaşă plănuieşte să invadeze Continentul din Lumea nouă şi încep o adevărată campanie de găsire de aliaţi în Lumea nouă, de găsire a duşmanului, de creare a unui front comun împotriva unor armate ce-şi doreau distrugerea lumii aşa cum era, instaurarea unei lumi dominată de suferinţă şi durere, un fel de revărsare a iadului pe pământ. Puterile oamenilor şi ale altor creaturi se unesc, într-un sfârşit, luând în braţe cuvântul Bine, căci trebuiau să-şi apere Valorile, lumea, de cei ce intenţionau s-o schimbe. În acelaşi timp însă, în Continent există un alt duşman, poate la fel de redutabil: Organizaţia Păsării Phoenix, al cărui scop era preluarea puterii în Continent.

Romanul urmăreşte mai multe idei şi motive, cea principală fiind însă ideea de credinţă în Bine, şi mai ales de acceptare a acestor două cuvinte, Bine şi Rău, care sunt uitate de omenire, considerate ca făcând parte din lumea basmului, când ele există şi trebuie tratate ca atare, chiar dacă nu în forme absolute, aici, pe Pământ. Romanul prezintă de fapt lumea aşa cum e ea, o arenă în care cele două forţe se află în permanentă luptă, în care omul trebuie să aleagă o tabără. Popoarele şi regatele din lumea nouă s-au unit într-un ideal al Binelui recunoscând că lumea nu este perfectă, dimpotrivă. Însă nu merită să aperi acel Bine, oricât de mic este? Astfel, mesajul central al romanului se concentrează într-o singură replică, într-un singur cuvânt, care va domina ultima parte în special: „Luptaţi!”

Nu există Bine aboslut pe Pământ, cum nici Rău absolut. Ghebaro, şi mai apoi Perdoto, prim-guvernator al Continentului Elementelor (care devine, încet-încet, personaj principal) reprezintă capii taberei Binelui, care cred în acesta, mai ales Perdoto. Ei luptă pentru păstrarea acelui cap de pod spre ceruri, reprezentat de lumea liberă, care îi permit omului să spere la fericirea veşnică. Perdoto este tipul omului puternic spiritual (vedeţi articolul meu anterior), care are din plin cele trei mari virtuţi: credinţa, speranţa şi iubirea. Tabăra Răului este reprezentată de Regele orcilor (nu vă alarmaţi, fani LOTR, sunt nişte orci diferiţi de cum îi cunoaşteţi), care este exponentul anarhiei, al forţei brute, al aroganţei, de Haldric, care trădează Binele din invidie, din ambiţie, din dorinţă de putere, şi de Xantinya, care se reface, luând formă umană, fiind demonul ce reprezintă pionul „Maestrului” (Diavolul) pe pământ. Aceasta din urmă este singura cu caracter absolut din întreg romanul. Tolis Valens, liderul Organizaţiei Păsării Phoenix, este în speţă un alt exponent al Răului, reprezentând omul lipsit de moralitate, foarte inteligent, ce se foloseşte de puterea de manipulare a maselor spre a câştiga putere. Între cele două tabere există şi mulţi care nu au îmbrăţişat nici steagul Binelui, nici flamura Răului, şi care mai degrabă au jonglat prin situaţie. Yanis, rege al unei ţări puternice din Lumea Nouă, este un astfel de personaj. El reprezintă tipul politicianului inteligent, rafinat, oportunist, dar prea puţin spiritual şi prea preocupat de putere. Deşi devine lider al forţelor ce se opun Răului, moare drept rezultat al intrigilor sale.

Acţiunea din roman se desfăşoară în crescendo, odată ce problemele se înmulţesc, se agravează. Este divers prin tematica sa, căci surprinde foarte multe aspecte ale realităţii umane… Am vrut să-l fac o transpunere a lumii reale într-un mediu în care să pot identifica problemele ei, felul cum ea este construită, firea oamenilor ce locuiesc în ea etc. Urmăreşte realitatea fără a fi realist. Fiecare personaj are o doză de Bine şi o doză de Rău în ea, iar pe măsură ce acţiunea se derulează multe dintre acestea vor încerca să minimalizeze pe una din aceste doze, mărind-o pe cealaltă.

Voi încerca să-l public, deşi nu ştiu de unde o să scot bani şi editură pentru asta… în fine, totul este să speri, aşa cum am şi scris în roman! Închei cu un fragment pe care îl consider drept reprezentativ:

„…Căci orice credinţă adevărată are un scop, un scop universal al oricărui om cu ceva inimă în el, un scop care face munţii să se clatine, marea să se frământe, ţările să se mobilizeze, popoarele să le solidarizeze: BINELE!”

About andreigreceanu

Sunt un tanar din Romania. Am facut acest blog pentru a descrie niste situatii, pentru a arata dezastrul intelectual si nu numai din aceasta tara. Cred ca generatiile tinere ar trebui sa se ridice si sa faca ceva in aceasta tara, in loc sa plece din ea. Daca toti tinerii vor pleca din tara, cine va mai ramane cu initiative, cu reforme? Si vorbesc de toate domeniile, desi eu ma axez in principal pe politica si literatura. Eu cred in democratie suficient de mult cat sa-mi doresc ca ea sa functioneze si suficient de putin pentru a nu-mi face iluzii cu privire la limitele ei. Ma consider si eu un roman, si inca unul care vrea sa schimbe ceva in tara lui. De acum, mult nu pot sa fac, insa am o arma foarte importanta: scrisul. Imi place literatura, dar am gust si pentru politica. Interesanta combinatie, nu-i asa? Poate ca un copil de varsta mea nu ar trebui sa aibe asemenea preocupari, dar, in definitiv, cineva va trebui sa le aibe, si va veni momentul cand voi avea de ales o cariera. Si nu voi alege sa muncesc in strainatate. Pentru toti tinerii care gandesc ca mine si pentru cei ce inca cred ca mai bine e sa pleci in strainatate decat sa ramai si sa ajuti aceasta tara, eu va scriu. Va scriu si celor ce aveti un loc de munca, sunteti romani cinstiti si vreti o schimbare in bine. Va scriu tuturor celor interesati de literatura, tuturor celor care s-au saturat de lipsa de cultura modernista si vor o intoarcere la vechile valori, la valorile universale.
Acest articol a fost publicat în Comentarii și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la „Luptati!”………. Well, am luptat!

  1. N-as putea sa-l precomand? Pe bune acum🙂

  2. AnaG spune:

    Bravoo!! Suna super ceea ce ai scris, o sa il citesc cu siguranta !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s