Ochi de sticlă


Liniştea profundă sparge timpanele obişnuite

Cu zgomot, cu oceane de sunete, neţărmuite.

Cerul cenuşiu se închide ca un gând ruşinos

Într-un întunecat cotlon al minţii, undeva în dos…

 

Dar plumbul nu se scurge de pe pereţii cereşti

Învăluie totul într-o grea pătură, nu poţi să priveşti

Stelele ce se pierd absorbite de teluricul metal

Ce înghite simţirea oraşului ce se întinde pe fundal.

 

O aură murdară de lumină-necăcioasă se aşează

Peste blocurile mohorâte ce în linii se grupează…

Soldaţi nenorociţi ai aceleiaşi armate demult apuse

Schelete de pe-a Roşului vreme, ce-au rămas în loc, supuse.

 

Fără sens, fără scop, aceste spectre strălucesc fad seara

Cu ochii lor sparţi şi slabi scrutează melancolici zarea

Venerabili stâlpi ai unui imperiu al ruginii, se complac,

În neantul mort al oraşului, pierdute, prăfuite, ele zac…

 

Şi cu ele alunecă gândurile mele, într-un loc fără stele

Fără vise de mărire, doar mizerie, cuprins de cătuşe grele

Ale nostalgiei, ale disperării mute; ţip şi nimic nu răzbate

De pereţii groşi şi umezi, mă uit şi văd geamurile mate…

 

Le urăsc, urăsc aceşti ochi de sticlă ce-mi lucesc a dispreţ

Amintindu-mi de mărginirea la concret şi de-al ei preţ

Ochi ce par a străluci unui univers al materiei; ştearsă lume

Ce în gri învăluie sentimente, gânduri, totul devine fără nume!

 

Şi vreau să scap din acest univers prăfuit al ochilor de geam

Care rânjesc în lumina lămpilor! La inimă niciodată nu le aveam

Dar acum, când parcă-mi văd gândurile oglindite de-a lor privire

Îmi vine le sparg, să distrug fantomele, dar apoi îmi vin în simţire…

About andreigreceanu

Sunt un tanar din Romania. Am facut acest blog pentru a descrie niste situatii, pentru a arata dezastrul intelectual si nu numai din aceasta tara. Cred ca generatiile tinere ar trebui sa se ridice si sa faca ceva in aceasta tara, in loc sa plece din ea. Daca toti tinerii vor pleca din tara, cine va mai ramane cu initiative, cu reforme? Si vorbesc de toate domeniile, desi eu ma axez in principal pe politica si literatura. Eu cred in democratie suficient de mult cat sa-mi doresc ca ea sa functioneze si suficient de putin pentru a nu-mi face iluzii cu privire la limitele ei. Ma consider si eu un roman, si inca unul care vrea sa schimbe ceva in tara lui. De acum, mult nu pot sa fac, insa am o arma foarte importanta: scrisul. Imi place literatura, dar am gust si pentru politica. Interesanta combinatie, nu-i asa? Poate ca un copil de varsta mea nu ar trebui sa aibe asemenea preocupari, dar, in definitiv, cineva va trebui sa le aibe, si va veni momentul cand voi avea de ales o cariera. Si nu voi alege sa muncesc in strainatate. Pentru toti tinerii care gandesc ca mine si pentru cei ce inca cred ca mai bine e sa pleci in strainatate decat sa ramai si sa ajuti aceasta tara, eu va scriu. Va scriu si celor ce aveti un loc de munca, sunteti romani cinstiti si vreti o schimbare in bine. Va scriu tuturor celor interesati de literatura, tuturor celor care s-au saturat de lipsa de cultura modernista si vor o intoarcere la vechile valori, la valorile universale.
Acest articol a fost publicat în Poezii in romana și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Ochi de sticlă

  1. ar fi trebuit sa insisti mai mult pe partea cu orasul parasit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s