I covet


I covet to climb atop skyscrapers

I can’t reach, clinging to their walls,

But they fall in the wind like papers

Blown away by fate… I can hear its calls.

 

It calls me to listen, to heed to reality

Bringing armies of acceptance and reason

I fight with my last breath of hope… finality

Cause smoke covers me, I choke in treason…

 

All has left me but a great desire, so here I lie

Limbless, paralyzed, with two words on my lips

I covet… But in the depth of my soul they die

Lost forever in some twisted cave fate apart rips…

 

I covet to once more gather a glorious line of lances

Plunging into this dark future pressing on my head

But I’m all alone on the battlefield, I’ve lost my chances!

Molten in an alloy of despair, tears block, they don’t shed…

 

Boulders once standing mighty against all perils are gone!

I covet the return of an iron shield, of a sword, but all I see

Is a nice new road to coarse, borne steppes below a cold sun

Which casts its icy rays of shame and harshness-to-be…

 

And my mundane sight can barely grasp the moon above me

Shining its light on the skyscrapers’ windows… I’m awake.

I covet to reach the skies, to climb on a ray, fight and be

The one who takes the moon, not the stars so fake!

 

I covet… I covet the desire to wish more

Freedom is a cold sight, but the wars bore

For so long inside me haven’t been finished at all

I covet the sword; I covet the moon and its call…

About andreigreceanu

Sunt un tanar din Romania. Am facut acest blog pentru a descrie niste situatii, pentru a arata dezastrul intelectual si nu numai din aceasta tara. Cred ca generatiile tinere ar trebui sa se ridice si sa faca ceva in aceasta tara, in loc sa plece din ea. Daca toti tinerii vor pleca din tara, cine va mai ramane cu initiative, cu reforme? Si vorbesc de toate domeniile, desi eu ma axez in principal pe politica si literatura. Eu cred in democratie suficient de mult cat sa-mi doresc ca ea sa functioneze si suficient de putin pentru a nu-mi face iluzii cu privire la limitele ei. Ma consider si eu un roman, si inca unul care vrea sa schimbe ceva in tara lui. De acum, mult nu pot sa fac, insa am o arma foarte importanta: scrisul. Imi place literatura, dar am gust si pentru politica. Interesanta combinatie, nu-i asa? Poate ca un copil de varsta mea nu ar trebui sa aibe asemenea preocupari, dar, in definitiv, cineva va trebui sa le aibe, si va veni momentul cand voi avea de ales o cariera. Si nu voi alege sa muncesc in strainatate. Pentru toti tinerii care gandesc ca mine si pentru cei ce inca cred ca mai bine e sa pleci in strainatate decat sa ramai si sa ajuti aceasta tara, eu va scriu. Va scriu si celor ce aveti un loc de munca, sunteti romani cinstiti si vreti o schimbare in bine. Va scriu tuturor celor interesati de literatura, tuturor celor care s-au saturat de lipsa de cultura modernista si vor o intoarcere la vechile valori, la valorile universale.
Acest articol a fost publicat în Poezii in engleza și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la I covet

  1. „Molten in an alloy of despair, tears block, they don’t shed…”
    Asta e un epitet interesant…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s