Trei culori, o naţiune


1 Decembrie… Tricolorul românesc este fluturat cam anemic pe fondul plumburiu al cerului înnorat de început de iarnă. O altă aniversare a zilei naţionale a României. Zi în care ar trebui să ne simţim mândri că suntem români, nu pentru că e 1 Decembrie, ci pentru că tocmai această dată este un bun pretext de a ne reanima conştiinţa naţională pe care se presupune că o avem, dată fiind calitatea de naţiune a populaţiei ţării noastre.

Se pare însă că între ideea de naţiune şi mentalitatea populaţiei ce locuieşte în România se păstrează o oarecare distanţă, care se măreşte pe an ce trece. Astfel, putem cu uşurinţă observa lipsa unor elemente caracteristice unei naţiuni adevărate: solidaritate, patriotism, într-un cuvânt, unitate cu fratele tău român. Trăim într-o ţară dezbinată, împărţită, ciopârţită la nivel de baronate, de clanuri, de grupuri de interese, de indivizi care-şi văd propria viaţă şi nu se uită în jur. Românii interacţionează între ei cu prudenţă, un soi de neîncredre pare că pluteşte în aer. Neîncredere ce se transformă în cinism, care, la rându-i, se transformă în indiferenţă. Şi, precum lucrul mecanic ajunge invariabil căldură, toată energia oamenilor se transformă în miserupism. Cu diferenţa că miserupsimul nu ţine de cald nimănui.

De 1 Decembrie, nu pot decât să-mi reamintesc câţi oameni tratează ţara aceasta ca pe o simplă bucată de pământ unde îşi desfăşoară activităţile. Or, cine nu preferă o bucată de pământ acoperită cu zgârie-nori, cazinouri, metrouri de suprafaţă şi autostrăzi suspendate unei bucăţi acoperite de străzi de pietriş, şantiere, căruţe, eventual câteva găini? În mentalitatea multora, şi aici mă gândesc la tineri, la viitorul acestei ţări, în definitiv, lipseşte cu desăvârşire identitatea naţională. Mulţi tineri au devenit un exemplu de succes al omului cosmopolit, internaţional. (sic! Ce mândrii ar fi fost ideologii comunişti!). Mulţi şi-au făcut deja planul: vor emigra în ţările vestice. Desigur, cei care reuşesc să ia burse, cei care muncesc pentru a avea studiile necesare ocupării unui loc în piaţa muncii a ţărilor vestice. Dar restul o duc foarte bine în ţărişoara lor, căci, vorba ceea, „iei bacu’, nu iei bacu’, seminţele acelaşi gust are.” Şi astfel, tinerii competenţi ai ţării o părăsesc, continuând astfel procesul de autodistrugere început de poporul român după revoluţie. Lipsa forţei de muncă tinere şi inovatoare va duce la dezastru, o ştim prea bine. Această emigrare în masă cauzată de lipsa de identitate naţională.

Astfel, românul nu se mai deşteaptă decât atunci când e cazul să plece din ţară. Steagul e o fâşie de pânză. Imnul e cam „naşpa” şi trebuie scos cuvântul „Traian” din el, ca nu cumva să-i pice rău la stomacul politic. Şi atunci, ce argumente ar putea un om ca mine să dea celor de vârsta lui pentru a-i convinge să nu plece definitiv din ţara aceasta, din plaiul mioritic?

În primul rând, România e ţara unde ne-am născut. Psihologic vorbind, acest fapt ne face să fim legaţi de glie. Dezvoltându-ne pe uliţele satului sau în Ferentexas, în Cucuieţii din Deal sau pe Bulevardul Dacia, am ajuns, vrând-nevrând, obişnuiţi cu locul, cu obiceiurile româneşti, cu modul de a fi al românilor etc. Nu putem scăpa de mentalitatea românească, odată ce ne-a fost indusă pe parcursul copilăriei şi al adolescenţei. Avem acel „ceva” ce ne face diferiţi de restul popoarelor, iar acest „ceva” nu poate fi anihilat, poate fi cel mult refulat. „Acasă” nu se referă numai la casa ta, se referă şi la mediul în care trăieşti. Nu te poţi despărţi uşor de o lume cu care te-ai obişnuit. Are să-ţi fie, conştient sau nu, dor de ea.

Apoi, trăim într-o ţară unde totul e posibil, dar nimic nu e făcut. Acesta este, după părerea mea, un motiv extraordinar de bun de a rămâne. Trăim într-o ţară-şantier, unde toţi lucrătorii pleacă pentru că încă nu şi-au primit salariul, fără să se mai gândească la profitul ce poate fi generat de construcţie odată ce va fi terminată. Aici, în România, au rămas încă multe, foarte multe uşi deschise. Ne plângem că nu avem aproape nimic. Tocmai. Avem ce face. Avem ce construi. Avem de unde începe. În străinătate le vom avea pe toate de-a gata. Acolo deja a început procesul invers: destructurarea, căderea în barbarie. Aici încă suntem în barbarie, dar ne putem ridica. Un doctor aici e de 200 de ori mai important decât un doctor acolo. Sunt atâtea oportunităţi de exploatat aici, iar unii deja au început. Uitaţi-vă la aceşti ambiţioşi jurişti care au făcut din DNA o instituţie serioasă, competentă şi, aş putea spune, incomodă!(atunci când loveşti românul în comoditatea lui, de-abia atunci poţi spune că ai făcut ceva în România).

Lista argumentelor pro-şedere în ţară poate fi continuată cu faptul că ţara noastră îşi merită un popor pe măsură. Este o ţară bogată în resurse, frumoasă, admirată de străini, dorită de ei, dar nu de noi. Este suficient să facem o excursie în munţii Făgăraşului ca să ne reamintim de frumuseţea ţării noastre.

Există şi un motiv social: într-o ţară străină, vei rămâne străin. „Integrarea” este o iluzie. Nu vei putea fi la fel de olandez ca un om ai cărui strămoşi au luptat alături de ducele de Orania. Nu vei putea fi decât la fel de francez ca un negru… ahem… cetăţean de culoare din Coasta de Fildeş, venit cu 40 de ani în urmă la Paris ca să-şi găsească de lucru. Şi nici atât. El măcar ştia de dinainte limba, o vorbise la el acasă, în ţara lui… Iar senzaţia de a fi străin nu este plăcută nimănui, pentru că nu îţi vei putea extinde acel „acasă” mai departe de limita propriei locuinţe. Şi omul nu stă numai în casă.

Poporul român trebuie în primul rând să se accepte pe sine. Suntem aşa şi pe dincolo. Dar suntem români. Acest gând este germenul conştiinţei naţionale. Apoi, trebuie să vadă şi interesul tuturor pe lângă interesul personal. Toţi trebuie să facem asta. Acest fenomen creează solidaritate. Apoi, poporul român trebuie să îşi cunoască şi aprecieze calităţile, cultura, istoria, devenind astfel patriot. Însuşind cele două mari elemente, solidaritatea şi patriotismul, reunite de sentimentul de identitate naţională, populaţia mioritică se va putea numi naţiune.

About andreigreceanu

Sunt un tanar din Romania. Am facut acest blog pentru a descrie niste situatii, pentru a arata dezastrul intelectual si nu numai din aceasta tara. Cred ca generatiile tinere ar trebui sa se ridice si sa faca ceva in aceasta tara, in loc sa plece din ea. Daca toti tinerii vor pleca din tara, cine va mai ramane cu initiative, cu reforme? Si vorbesc de toate domeniile, desi eu ma axez in principal pe politica si literatura. Eu cred in democratie suficient de mult cat sa-mi doresc ca ea sa functioneze si suficient de putin pentru a nu-mi face iluzii cu privire la limitele ei. Ma consider si eu un roman, si inca unul care vrea sa schimbe ceva in tara lui. De acum, mult nu pot sa fac, insa am o arma foarte importanta: scrisul. Imi place literatura, dar am gust si pentru politica. Interesanta combinatie, nu-i asa? Poate ca un copil de varsta mea nu ar trebui sa aibe asemenea preocupari, dar, in definitiv, cineva va trebui sa le aibe, si va veni momentul cand voi avea de ales o cariera. Si nu voi alege sa muncesc in strainatate. Pentru toti tinerii care gandesc ca mine si pentru cei ce inca cred ca mai bine e sa pleci in strainatate decat sa ramai si sa ajuti aceasta tara, eu va scriu. Va scriu si celor ce aveti un loc de munca, sunteti romani cinstiti si vreti o schimbare in bine. Va scriu tuturor celor interesati de literatura, tuturor celor care s-au saturat de lipsa de cultura modernista si vor o intoarcere la vechile valori, la valorile universale.
Acest articol a fost publicat în Eseuri non-politice și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Trei culori, o naţiune

  1. N-o sa las pe toata lumea sa fie cinica. Asta e un privilegiu pe care mi-l rezerv exclusiv mie.

  2. AnaG spune:

    👍👍👍

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s