Avantajele şi dezavantajele gândirii


Gândirea este acel proces senzorial-cognitiv ce reprezintă trecerea definitivă la procesele superioare, caracteristice omului. Gândirea este acel instrument cu care fiinţa înzestrată cu raţiune şi-a construit o lume pe care o înţelege, pe care o transformă în mod conştient. Acest instrument ne-a dat o serie de avantaje, dar şi de dezavantaje, în faţa animalelor.

Gândirea reprezintă, în primul rând, libertate, acea libertate pe care ne-a dat-o Dumnezeu pe această lume. Gândirea nu este înlănţuită de nimic, precum este instincul. Ea este liberă să îşi schimbe raţionamentele şi să revină asupra judecăţilor făcute. Această libertate presupune faptul că fiinţa umană putea evolua cu mult faţă de starea ei iniţială, că putea să se dezvolte în orice direcţie, aparent nelimitată în expansiune. Această libertate presupune faptul că fiinţa umană poate apuca orice drum şi-ar alege. Este oare această libertate un avantaj?

Libertatea duce cu sine la un progres clar. Posibilitatea aparent nelimitată duce la dezvoltare, dar aduce cu sine şi o inevitabilă, iminentă dezintegrare. Progresul este, într-adevăr, de nepreţuit. Această libertate a scos omul din peşteră şi l-a dus în epoca zgârie-norilor şi a călătoriilor în spaţiu. Ea l-a făcut pe om să exploreze, să acumuleze cunoştinţe, să-şi dezvolte încontinuu gândirea. Astfel, acest proces se hrăneşte cu roadele sale, crescând încontinuu, astfel producând şi mai multe roade. Gândirea liberă producea miracole. Omul putea înţelege „de ce”, „cum”, „cu ce scop”, şi astfel învăţa să trăiască mai bine pe Pământ. Ca specie, suntem învingători detaşaţi în faţa celorlalte vieţuitoare: deşi suntem mari, consumăm multă energie şi avem multe nevoi, suntem 7 miliarde în acest moment pe Pământ, şi îl stăpânim în mare parte. Şi putem înţelege multe atât despre casa noastră, Terra, cât şi despre celelalte vieţuitoare, pe când acestea din urmă nu se ştiu nici pe ele însele, ci sunt ghidate de nişte reflexe condiţionate. Noi avem raţionamente, iar nu instinct.

Însă în ce direcţie o poate lua omul? Are nevoie de o direcţie măcar? Dat fiind că omul trăieşte finit, viaţa sa este ca o linie, începând la naştere şi curmându-se cu moartea. Astfel, omul o ia într-o direcţie, pe un drum, pentru a parcurge distanţa dintre cele două puncte. Gândirea ne dă posibilitatea să alegem acest drum în cunoştinţă de cauză. Asta presupune responsabilitate. Iată, deci, o problemă. Omul, fiind înzestrat cu gândire, este obligat să fie responsabil. Grea sarcină, s-ar spune, pentru mulţi. Dacă gândirea ne dă avantajul de netăgăduit, uriaş, incredibil, al libertăţii şi al posibilităţii de progres ce derivă din ea, aceasta ne dă şi un dezavantaj: necesitatea responsabilităţii. Viaţa de sclav este mai uşoară decât cea de om liber pentru că sclavul nu trebuie să gândească prea mult, nu are multe pe conştiinţă. Omul liber însă se expune riscului şi trebuie să ia decizii. Asta înseamnă că va trebui să sufere consecinţe. Consecinţele acţiunilor sale. Libertatea presupune să fii propriul tău stăpân. Înseamnă să înduri atât chinul unui prizonier, cât şi cel al unui temnicer.

O contradicţie însă se ascunde în spatele acestui tablou al libertăţii, căci responsabilitatea presupune respectarea unor reguli. Or, regulile îngrădesc libertatea… Oamenii responsabili folosesc gândirea pentru a-şi însuşi nişte reguli, nişte precepte, nişte principii, pe care eu le numesc Valori, după care se ghidează în viaţă. Libertatea lor este îngrădită ca să facă loc şi „libertăţilor” celorlalţi. O libertate absolută ar fi ca o ţară ce ar vrea să cotropească întreaga lume: s-ar extinde la infinit în toate direcţiile, călcând inevitabil peste libertatea altuia şi a altuia. De aceea există Valorile, care limitează această expansiune nefastă a puterii omului dată de gândire. Căci aceasta din urmă poate fi un instrument diabolic, perfid, care poate distruge. O gândire ce-şi arogă libertate fără margini ajunge să cauzeze suferinţă, dezintegrare, ar urma pur şi simplu traiectoria de uniformizare a întregului univers, ar entropiza pozitiv întreaga lume. Or viaţa aduce entropie negativă, prin ordinea pe care o crează într-un organism. De aceea, omul responsabil este cel care crează ordine, luându-se după Valori. Acest om are o cale în viaţă, pe care o ştie şi pe care o poate parcurge.

Omul iresponsabil nu este cel care neapărat nu gândeşte. Acesta este un tip comun. Tipul mai puţin des întâlnit, dar de o mie de ori mai periculos, este cel care gândeşte foarte mult, care consideră că libertatea sa trebuie să fie nelimitată. Aceşti oameni nu se iau după niciun principiu. Ei îşi trăiesc baza subordonând regulile gândirii, în loc să fie invers, să subordoneze gândirea Valorilor. Atunci, aceste reguli sunt folosite pentru a mări puterea omului, în detrimentul celorlalţi, mai devreme sau mai târziu. Iar atunci s-ar declanşa un proces de autodistrugre. Tocmai libertatea neîngrădită pe care şi-ar aroga-o oamenii ar duce la pierderea ei. Progresul s-ar transforma în regres, în dezintegrare, şi lumea s-ar întoarce în barbarie, pentru că toţi s-ar lupta unii cu alţii, lovindu-se fiecare de libertatea celuilalt. Aceasta este soarta unei lumi lipsite de Valori.

Libertatea duce, în concluzie, la ispita puterii nelimitate, a posiblităţii nelimitate, care duce la procesul invers progresului şi al libertăţii înseşi. Acesta este pericolul ce a pândit şi va pândi întotdeauna omul: dorinţa de a fi nelimitaţi în tot.

Un mare avantaj al gândirii este posibilitatea pe care ne-o dă de a analiza acţiunile noastre. Marele dezavantaj ce derivă din ea este paralizia. O gândire foarte dezvoltată are tendinţa de a emite judecăţi şi raţionamente contradictorii, toate rezonabile, ce duc la un blocaj mintal, ducând persoana respectivă într-o situaţie fără de ieşire. De asemenea, gândirea aduce şi dezavantajul fluctuării. Nimic nu e sigur, iar raţionamente diferite vin şi le înlocuiesc pe cele vechi tot timpul. Astfel, omul este predispus unei schimbări care poate fi în rău. De asemenea, el tinde să reflecte prea mult asupra unei probleme fără să o rezolve, doar pentru că, în interiorul lui, se duce un război între argumente. Gândirea, atunci când este folosită „în exces”, poate duce la o slăbire a puterii de acţiune şi a hotărârii. Nesiguranţa ce derivă din ea poate face un om să cadă în apatie. De aici, sunt două căi pe care le poate parcurge: una ar fi să se hotărască, să aleagă o cale, un drum, astfel trebuind să-şi folosească toată puterea mintală pentru a-şi construi determinarea necesară, precum şi credinţa în alegerea făcută. Altă cale este suspendarea gândirii, însă aceasta nu este o opţiune viabilă pe termen lung şi nu duce decât la înrăutăţirea situaţiei. Oricât de mare ar fi dezavantajul paraliziei, gândirea aduce cu sine avantajul determinării, dată de Valoarea credinţei, ce o poate contracara. Astfel, suspendarea gândirii nu este o măsură de luat. Este ca o injecţie de morfină pentru un bolnav de cancer.

Gândirea aduce cu sine posibilitatea unei fericiri conştiente. Poate că acesta este cel mai mare dar al ei. Această fericire este pusă în pericol însă de un alt produs al gândirii: egoismul. Copacul blestemat din care-şi trag seva lăcomia, mândria, ura şi altele, egoismul se prezintă sub numeroase forme şi este un mare pericol pentru omenire. Cel ce gândeşte pur raţional, ce nu-şi impune limite, ar ajunge la concluzia, logică pentru el, că persoana lui primează şi că egoismul şi derivatele sale nu sunt păcate, ci efecte ale construirii unui om puternic. Căci acesta este idealul omului ce doreşte nelimitatul. Puterea nelimitată. Fericirea nu poate însă coexista cu egoismul. Nu fericirea adevărată. Omul este construit astfel încât să nu poată trăi cu adevărat fericit fără iubire. El este o fiinţă socială. Dacă nu are dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de aproape, el nu poate fi fericit cu adevărat, ci se pierde în iluzia bucuriilor mici dăruite de egoism. Gândirea deci poate dezamăgi pe om, căci nu-i poate aduce toate darurile acestei lumi, dacă omul nu ştie să o folosească cum trebuie.

Un mare avantaj este şi capacitatea de a cerceta, de a judeca şi de a trage concluzii. Din păcate, mulţi oamenii nu mai folosesc acest dar. Poate şi din fericire. Pe de o parte, analizând totul, ne putem forma o părere cât mai apropiată de adevăr. Pe de cealaltă parte, această părere poate fi subiectivă şi greşită. Omul se poate minţi foarte uşor pe el însuşi, crezând că a ajuns la o concluzie legitimă prin intermediul gândirii sale aparent obiective. Dacă omul se rezumă la a crede numai acele lucruri la care are acces cu simţurile, ce ar rămâne din gândire? Ce ar rămâne din ideea de Valori, în primul rând? Nimic. Materialismul este rezultatul nefast al unei gândiri mult prea analitice şi concrete. Gândirea nu se rezumă la a-l face pe om să exploreze ţarina. Ea îi dă posibilitatea să zboare. Omul care îşi frânge aripile doar pentru că nu poate vedea dincolo de concret îşi limitează sever avantajele cu care s-a născut ca om. El renunţă la capacitatea de a înţelege cu adevărat sensuri, cauze, mesaje. El renunţă la a mai vedea un drum şi-şi trăieşte viaţa apucând-o de pe o cărare la alta, fără vreun scop, ducându-l la dezordine, deci la pierzare.

Toate acestea fiind spuse, gândirea, acest complex proces, acest mecanism uriaş al conştiinţei care guvernează lumea raţională, are foarte multe avantaje, avantaje uşor de arătat, clare pentru toţi, dar şi numeroase dezavantaje, care se ascund, de cele mai multe ori, în spatele unor excese. Toate însă derivă de la nerecunoaşterea sau nerespectarea Valorilor. Căci, deasupra gândirii, deasupra omului însuşi, guvernează Ele, Valorile care definesc o viaţă liniştită între oameni, nu un zbucium neîntrerupt între libertăţi nelimitate ce se distrug una pe alta, ducând la anarhie, la prăbuşirea, în cele din urmă, a libertăţii şi a posibilităţii de progres.

About andreigreceanu

Sunt un tanar din Romania. Am facut acest blog pentru a descrie niste situatii, pentru a arata dezastrul intelectual si nu numai din aceasta tara. Cred ca generatiile tinere ar trebui sa se ridice si sa faca ceva in aceasta tara, in loc sa plece din ea. Daca toti tinerii vor pleca din tara, cine va mai ramane cu initiative, cu reforme? Si vorbesc de toate domeniile, desi eu ma axez in principal pe politica si literatura. Eu cred in democratie suficient de mult cat sa-mi doresc ca ea sa functioneze si suficient de putin pentru a nu-mi face iluzii cu privire la limitele ei. Ma consider si eu un roman, si inca unul care vrea sa schimbe ceva in tara lui. De acum, mult nu pot sa fac, insa am o arma foarte importanta: scrisul. Imi place literatura, dar am gust si pentru politica. Interesanta combinatie, nu-i asa? Poate ca un copil de varsta mea nu ar trebui sa aibe asemenea preocupari, dar, in definitiv, cineva va trebui sa le aibe, si va veni momentul cand voi avea de ales o cariera. Si nu voi alege sa muncesc in strainatate. Pentru toti tinerii care gandesc ca mine si pentru cei ce inca cred ca mai bine e sa pleci in strainatate decat sa ramai si sa ajuti aceasta tara, eu va scriu. Va scriu si celor ce aveti un loc de munca, sunteti romani cinstiti si vreti o schimbare in bine. Va scriu tuturor celor interesati de literatura, tuturor celor care s-au saturat de lipsa de cultura modernista si vor o intoarcere la vechile valori, la valorile universale.
Acest articol a fost publicat în Comentarii și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Avantajele şi dezavantajele gândirii

  1. Was going to do the same thing…

  2. Dahlia spune:

    (Dupa părerea mea,) Surprinzi foarte exact paradoxul gândirii, mai ales ,,războiul dintre argumente” si ,,suspendarea gândirii”. La un moment dat (,,Dacă omul se rezumă la a crede numai acele lucruri la care are acces cu simţurile, ce ar rămâne din gândire?”) am avut impresia ca citesc un tratat despre diferentele dintre rationalism si empirism, nu un articol.🙂 Keep it up! (And don’t doubt my onestity).😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s