De Craciun fii mai bun fii adevarat…


Iată-ne în Ajunul Crăciunului. Aerul de sărbătoare se poate simţi în aer, peste tot se văd licăriri mici şi calde, venind dinspre căminuri. Oamenii petrec cu familia. Pe reţelele de socializare şi prin SMS-uri se transmit urări: „Sărbători fericite…”

Oameni buni, eu ştiam că e o singură sărbătoare, anume Naşterea Domnului. Şi nu a domnului Gigel, ci a Domnului nostru Iisus Hristos. Bine, m-aţi întreba, ce relevanţă are faptul că denumim Crăciunul astfel? Păi, e important. Pentru că în subconştientul nostru dispare conotaţia creştină a sărbătorii, ne scapă sensul ei, în definitiv. Denumim Naşterea Domnului, generic, „Sărbători”, şi vorbim de „magia sărbătorilor”, făcând abstracţie de ceea ce celebrăm cu toţii de fapt. Partea interesantă este că ştim ce sărbătorim, dacă suntem întrebaţi. Dar nu trebuie să fim întrebaţi ce sărbătoare e ca să simţim sensul ei, mesajul ei. Trebuie să avem aceste lucruri în subconştient. Or, suntem înconjuraţi de toate aceste denumiri ce ne îndepărtează de ideea creştină şi ne aruncă într-un fel de păgânism postmodern.

Unii consideră că cei mici n-ar trebui învăţaţi să trateze Biblia ca o carte autentică, dar în acelaşi timp le vorbesc despre Moş Crăciun şi Jack Frost şi Omul de zăpadă magic. Suntem bombardaţi de filme, drăguţe de altfel, în care sunt incluse aceste personaje. Totul face parte, nu, din „magia sărbătorilor”. Nimeni nu ne reaminteşte ce înseamnă Crăciunul pentru noi, ce înseamnă pentru omenire. Ni se inoculează ideea că este o sărbătoare în care trebuie să „fii mai bun, fii adevărat!”, în care stai cu familia şi te distrezi, de parcă nu poţi face asta în fiecare week-end. Este ceva cu mult superior.

Crăciunul nu este o ocazie ca să ne reamintim că suntem oameni şi să încercăm să fim mai buni, mai iertători, mai generoşi etc. Asta ar trebui să o facem în fiecare zi. Nu. Crăciunul este sărbătoarea care marchează o mare minune şi un mare dar pentru omenire: Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, a venit pe Pământ spre a-i mântui pe oameni. Liberul arbitru pe care îl are omul l-a făcut să cadă în păcat atât de tare, încât Dumnezeu, în prea mare mila Lui, şi-a trimis propriul fiu pe Pământ, ca să ia asupra sa păcatele omenirii. Adică tot oamenii cei răi şi nerecunoscători erau ajutaţi. Prin naşterea lui Iisus se năştea o speranţă pentru toţi oamenii, care până atunci trăiau în întuneric. Speranţa de a se reapropia de Dumnezeu. De a ajunge la stadiul de fericire absolută, pe care o puteau găsi în Rai. Naşterea lui Iisus este dovada supremă a milosteniei fără limite a lui Dumnezeu. Un Zeus crud i-ar fi nimicit pe oameni. Mitologia este înţesată de zei răzbunători, care distrug omenirea atunci când ea îi nesocotesc. Oamenii nu se pot ridica deasupra acestui nivel. Mila lui Dumnezeu este mai presus de înţelegerea noastră. Gândiţi-vă că cineva v-ar ocărî, v-ar scuipa în faţă, v-ar nesocoti deşi voi le-aţi dat pământuri, le-aţi dat bani şi le-aţi dat libertate, iar atunci când duşmanii vor fi venit să-i ia şi să-i târască în temniţă, voi v-aţi trimite propriul fiu să se sacrifice pentru ei.

Naşterea lui Iisus a dus la deschiderea unei noi ere. O eră în care omul, oricare om, avea lângă el o scară, un drum ce-l ducea spre Mântuire. Noi sărbătorim venirea pe Pământ a Celui ce doreşte să ne salveze de Rău. Într-o lume în care Binele şi Răul se amestecă, câteodată fiind greu să le separi, noi am primit o Sabie cu care putem lupta spre a ajunge la acest Bine.

În fine, nu doresc să mă lungesc, deja am dat-o pe metafore. Tot ceea ce încerc să transmit este că ce sărbătorim noi acum este mult mai mult decât o cină în familie sau nişte becuri sclipitoare.

Crăciun Fericit şi Păstraţi Lumina în suflete!

About andreigreceanu

Sunt un tanar din Romania. Am facut acest blog pentru a descrie niste situatii, pentru a arata dezastrul intelectual si nu numai din aceasta tara. Cred ca generatiile tinere ar trebui sa se ridice si sa faca ceva in aceasta tara, in loc sa plece din ea. Daca toti tinerii vor pleca din tara, cine va mai ramane cu initiative, cu reforme? Si vorbesc de toate domeniile, desi eu ma axez in principal pe politica si literatura. Eu cred in democratie suficient de mult cat sa-mi doresc ca ea sa functioneze si suficient de putin pentru a nu-mi face iluzii cu privire la limitele ei. Ma consider si eu un roman, si inca unul care vrea sa schimbe ceva in tara lui. De acum, mult nu pot sa fac, insa am o arma foarte importanta: scrisul. Imi place literatura, dar am gust si pentru politica. Interesanta combinatie, nu-i asa? Poate ca un copil de varsta mea nu ar trebui sa aibe asemenea preocupari, dar, in definitiv, cineva va trebui sa le aibe, si va veni momentul cand voi avea de ales o cariera. Si nu voi alege sa muncesc in strainatate. Pentru toti tinerii care gandesc ca mine si pentru cei ce inca cred ca mai bine e sa pleci in strainatate decat sa ramai si sa ajuti aceasta tara, eu va scriu. Va scriu si celor ce aveti un loc de munca, sunteti romani cinstiti si vreti o schimbare in bine. Va scriu tuturor celor interesati de literatura, tuturor celor care s-au saturat de lipsa de cultura modernista si vor o intoarcere la vechile valori, la valorile universale.
Acest articol a fost publicat în Eseuri non-politice și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s