You know nothing


“You know nothing, you may

Wait, but it’s all to your dismay.

Cause you won’t know the truth

If you don’t hear my sweet sooth…”

 

“I don’t need your hissed words!” I say

“You trick me with lies in which I once lay

Whose tongues of fire I know too well

My world you brighten, but my soul you sell!”

 

He doesn’t move at all, he smiles.

He shows me all the trials

I would have to await

If I wouldn’t choose his fate.

 

“Aren’t you sick of fighting a war in your mind

To transcend into a world you’ll never find?

You’ll die in your desperate errand

With nothin’ but a sword in your hand!

 

You’ll miss life for the purpose of perfection

But life is its own goal! Fighting, just a section.

Time will blow you away; a leaf which, though green,

Flies from the tree, never again to be seen.”

 

“I don’t want to live in a tree’s shadow” I say

“I’ll fly to catch the moon’s shiniest ray

To mould it into my own petty self, to know

Only what’s high in everything, not petty and low!

 

I want to feel the struggle of grass piercing snow

The effort of rivers as through mountains flow

I want to catch a lightning bolt in its flight, then

Thrust it back with strength into the clouds’ den…

 

It’s better than your world of petty pleasure!”

“Fool!” he cries. “Life’s your treasure!”

“No, fighting, fighting you is everything, sinner!

And in the end, I’ll be the winner…”

About andreigreceanu

Sunt un tanar din Romania. Am facut acest blog pentru a descrie niste situatii, pentru a arata dezastrul intelectual si nu numai din aceasta tara. Cred ca generatiile tinere ar trebui sa se ridice si sa faca ceva in aceasta tara, in loc sa plece din ea. Daca toti tinerii vor pleca din tara, cine va mai ramane cu initiative, cu reforme? Si vorbesc de toate domeniile, desi eu ma axez in principal pe politica si literatura. Eu cred in democratie suficient de mult cat sa-mi doresc ca ea sa functioneze si suficient de putin pentru a nu-mi face iluzii cu privire la limitele ei. Ma consider si eu un roman, si inca unul care vrea sa schimbe ceva in tara lui. De acum, mult nu pot sa fac, insa am o arma foarte importanta: scrisul. Imi place literatura, dar am gust si pentru politica. Interesanta combinatie, nu-i asa? Poate ca un copil de varsta mea nu ar trebui sa aibe asemenea preocupari, dar, in definitiv, cineva va trebui sa le aibe, si va veni momentul cand voi avea de ales o cariera. Si nu voi alege sa muncesc in strainatate. Pentru toti tinerii care gandesc ca mine si pentru cei ce inca cred ca mai bine e sa pleci in strainatate decat sa ramai si sa ajuti aceasta tara, eu va scriu. Va scriu si celor ce aveti un loc de munca, sunteti romani cinstiti si vreti o schimbare in bine. Va scriu tuturor celor interesati de literatura, tuturor celor care s-au saturat de lipsa de cultura modernista si vor o intoarcere la vechile valori, la valorile universale.
Acest articol a fost publicat în Poezii in engleza și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la You know nothing

  1. Faină rău. În sfârșit una pe care am înțeles-o ți eu. Ar fi fost mai drăguță dacă nu te-ai fi chinuit s-o pui pe rime.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s