UE si globalismul.


Uniunea Europeană este un sistem politic ce reuneşte o mare parte din naţiunile europene în ceva ce nu poate fi catalogat nici federaţie, nici confederaţie. Este un sistem oarecum asemănător cu Sfântul Imperiu Romano-German, numai că, în loc de împărat, care era ales de dieta nobiliară, avem o Comisie Europeană încropită cu ajutorul unui Parlament European şi al unui Consiliu European. Fiecare naţie este stăpână în mare parte pe propriul destin, atâta timp cât politicile sale externe sunt congruente cu direcţia generală a UE şi atâta timp cât principiile uniunii sunt respectate.

Ţările membre nu se pot plânge că sunt sub „stăpânirea” UE. Dar sunt din ce în ce mai multe voci care susţin o înăsprire a controlului uniunii asupra fiecărui stat membru. De ce să nu fie UE o federaţie europeană, de ce să nu devină „Statele Unite ale Europei”? Această întrebare este pusă de mulţi, şi este în deplină concordanţă cu ideologia globalistă ce domină gândirea politică a ultimelor decenii.

Mulţi au sesizat problemele UE. Ţările îşi permit să facă multe lucruri care dăunează uniunii. Se abuzează de moneda euro, se încalcă normele juridice agreate de sistem. Dacă ţările tot s-au unit într-o mare horă europeană, de ce să nu ducă unirea până la capăt? De ce să nu se eficientizeze sistemul?

În susţinerea clauzei creării SUE pot veni o serie de argumente. În primul rând, se consideră că Europa trebuie să fie un tot unitar din punct de vedere politic, o putere majoră, un important factor de decizie şi un monolit economic. Pentru asta, este nevoie de o organizare federală care să permită existenţa unui guvern şi de un parlament central care ar putea acţiona în numele întregii federaţii, fără ca acele state să poată face ceva diferit la ele în ogradă. De pildă, dacă federaţia ar decide o anume taxă pe produse agricole, toate statele membre o vor implementa fără posibilitatea de a evita acest lucru, decât dacă ar ataca decizia la instanţa europeană.

Argumentul mi s-ar părea puţin ridicol. În primul rând, din punct de vedere al politicii externe, UE este un singur bloc. De voie, de nevoie, toate statele care au aderat au acceptat acest lucru. Toţi membrii UE duc politica externă convenită la nivel european. Privind spaţiul politic european, putem vedea că ţările membre UE au interese comune. Existenţa UE duce la un status quo politic. Menţinerea acestui status quo este interesul principal al tuturor statelor membre. O Europă pacificată. Nu e nevoie de o federaţie pentru a menţine acest status quo. Chiar şi în Sfântul Imperiu Romano-German, statele se luptau între ele, împăratul se certa cu nobilii, dar se străduiau să menţină status-quo-ul, se raliau imediat împotriva oricărei puteri externe care ar fi dorit să intre în spaţiul german.

Apoi, economic vorbind, statele din UE nu sunt similare. Nu poţi impune un sistem economic la nivel central unor ţări atât de diferite precum cele din Europa. Nu poţi propune aceleaşi reguli în atâtea spaţii diferite din punct de vedere economic. Şi nu e vorba numai de legile în vigoare ale statelor membre. Poţi compara economia Suediei cu a Spaniei? Sau a Greciei cu a Angliei? Populaţia unei ţări, resursele ei naturale, contează foarte mult.

Şi atunci, ce se doreşte de fapt? O uniformizare a economiilor. O singură economie, europeană, care să poată rivaliza cu cea chineză. La urma urmei, nu trăim toţi pe acelaşi continent? Nu avem o istorie comună? Acestea sunt alte două argumente venite în susţinerea SUE. Globalismul a furnizat toate scuzele necesare pentru ca oameniii să agreeze crearea monolitul economic pe care unii îl doresc. Naţionalismul a devenit sinonim cu şovinismul, iar, pentru mulţi oameni ce nu stăpânesc prea bine termenul, cu fascismul. În conlcuzie, e rău. Dacă naţionalismul e rău, înseamnă că acest concept de naţiune e greşit şi el. El duce la divizare. La război. Primul Război Mondial n-a avut loc din cauza acestor conflicte între naţiuni, a existenţei naţionalismului? Şi atunci, la ce nevoie de naţiuni? Toţi suntem o mare naţiune europeană. Avem un spaţiu geografic comun, o istorie comună, ce contează limba? Nu susţinem noi diversitatea, cosmopolitismul? Să trăiască francezul în Anglia şi germanul în Bulgaria. De ce nu? Tot în SUE s-ar afla, nu?

Greşit. În primul rând, nu naţionalismul a dus la Primul Război Mondial, ci crearea blocurilor de puteri majore ca urmare a expansiunii acelor puteri. Naţionalismul a fost numai un element printre cele care au declanşat acest război.

Apoi, globaliştii se fac vinovaţi de o mare ipocrizie. Susţin „diversitatea”, dar ei propun atâtea măsuri care vizează, în fapt, uniformizarea populaţiei. Dacă naţiunile ar dispărea, ar dispărea şi preamărita lor „diversitate”. Limbile ar deveni o inconvenienţă, s-ar renunţa la toate cu excepţia uneia, până la urmă. Cultura? Ce cultură să existe, în afară de cea „europeană”? Când loveşti în însuşi conceptul de naţiune!? Deci SUE n-ar susţine diversitatea, ar asasina-o. Ar uniformiza toate popoarele europene.

SUE, desigur, ar fi bazată pe principii democratice. Ar fi oare SUE mai democratice decât UE? În UE, suveranitatea naţiunilor nu era decât puţin ştirbită. Democraţia se făcea la nivelul fiecărui stat în parte, organizaţiile centrale mai mult veghează la păstrarea democraţiei şi ţin linia generală a politicilor europene, care interesează întreaga Europă, nu doar un stat, două. În SUE, democraţia s-ar face de la nivel central. Gândiţi-vă la SUA. Un guvern central, un preşedinte, un Congres. Şi acum, vă întreb: care-i sistemul „mai democratic”? Există o regulă ce poate fi confirmată de istorie: cu cât o ţară este mai mare, cu atât democraţia funcţionează mai anevoie în ea. Se poate explica şi din punct de vedere social: o populaţie foarte mare ar fi mai slab reprezentată de un număr limitat de reprezentanţi, care s-ar depărta astfel de popor. Şi apoi, ar exista multe discrepanţe, multe diferenţe între oameni, de care unii pot profita uşor. Nu în ultimul rând, un popor foarte mare este şi mai vulnerabil la manipulare. Forţa maselor creşte cu dimensiunea lor. Să zicem că ar exista o încercare de instaurare a comunismului în Europa. În cazul UE, comuniştii poate ar reuşi să preia puterea în anumite ţări, însă le va fi greu s-o facă în toate. În SUE, comuniştii pot uşor să dirijeze populaţia eterogenă în direcţia în care vor, dând jos un singur guvern şi luptând într-un singur parlament central, căci acolo se vor lua toate deciziile mari.

Şi populaţia aceasta va fi uşor de manipulat. Europeni, mai înainte de toate. Dar ce va deveni „european”? Care cultură va rămâne ca să formeze cultura „europeană”? Doar nu o să se facă un amestec de culturi. Este imposibil. Combinăm cultura norvegiană cu cea grecească. Iese ceva? Nu. Pentru că fiecare naţie are un ceva al ei, pe care nu i-l poate lua nimeni aşa de uşor şi pe care nu are nimeni dreptul să i-l ia. Naţiunea, poporul, limba, cultura aferentă sunt lucruri care însemnează un om, care ajută la a-l face ceea ce este. Omul este, în primul rând, un individ iar cu cât măreşti masa de oameni care se identifică toţi ca aparţinând aceleiaşi comunităţi, cu atât măreşti o tendinţă de uniformizare. Toţi suntem „europeni”. Înseamnă că toţi trebuie să ne comportăm ca atare. La fel. Fără diferenţe. Zecile de milioane care suntem. Creăm un popor artificial, din mai multe popoare. Acesta-i globalismul. Cultura rezultată ar fi de fapt nişte reziduuri, pe care le pot accepta toate „culturile”, adică tot ce-i mai de bază şi mai animalic în modul de a fi al popoarelor. O pseudo-cultură. Care ar îndobitoci oamenii, într-un final.

Diversitatea e foarte bună, o spun toţi. Da, dar ca această diversitate să existe, trebuie graniţe, graniţe care să separe lucrurile între ele. Dacă distrugem graniţele, diversitatea se pierde. Diversitatea înseamnă ordine, căci lucrurile sunt separate unele de altele. Dezordinea duce la uniformizare, dezordinea ESTE uniformizare. Este un lucru certificat de legile fizicii. Căldura este definită ca fiind mişcarea dezordonată a moleculelor. Iar căldura este forma finală a energiei, forma uniformă, căci toate tipurile de energie se transformă până la urmă în căldură. Toate moleculele, aranjate în diferite moduri, se vor uniformiza în aceeaşi masă cu mişcare complet dezordonată. Imaginaţi-vă nişte stânci care stau una lângă alta. Acum imaginaţi-vă că aceste stânci s-ar preschimba în nisip. Vântul ar răscoli nisipul şi l-ar amesteca, uniformizând totul.

Deci diversitatea presupune ordine, graniţe. Dar unii ar spune: şi ce dacă s-ar uniformiza totul? Şi atunci, vă întreb: Voi credeţi că lumea poate progresa prin uniformizare? Credeţi că un motor care produce mai mult căldură decât energie mecanică este eficient? (ţineţi minte paralela cu lumea fizicii). V-ar plăcea să vă simţiţi parte a unui întreg ce ar conţine zeci de milioane de oameni, răspândiţi pe un întreg continent, toţi cu aceeaşi „cultură”, aceleaşi repere, să zicem, europene, fără să puteţi găsi o altă comunitate, mai mică, la care să vă raliaţi? Sigur, ar fi oraşul sau satul în care trăiţi. Dar şi acest lucru ne-ar fi luat. Nu suntem europeni? Un globalist nu se poate considera clujean, de exemplu. Mai întâi, este cetăţean european. Or, vi se pare sănătos acest punct de vedere? Întâi şi întâi european? Omul se raliază mai întâi la comunitatea cea mai mică din care face parte, înaintând, progresiv, către comunităţile mai mari. Numai aşa se poate simţi parte a unui întreg pe care-l înţelege. Mai întâi de toate, facem parte dintr-o familie. Apoi, dintr-un sat, oraş. Apoi, dintr-o regiune. Apoi, dintr-o ţară. Cu cât ajungem la comunităţi mai mari, cu cât simţim că avem mai puţine lucruri în comun. Şi totuşi, la comunitatea numită „naţiune” se opresc 90% din similitudini. Mai departe, lumea este cu mult diferită. Cum să te poţi identifica mai întâi cu ei, şi nu cu oamenii ce trăiesc alături de tine, apoi cu cei care-ţi vorbesc limba, care-ţi împărtăşesc cultura? Sigur, limba şi cultura ar dispărea într-o societate europeană globalistă. Şi atunci, la ce s-ar mai raporta omul? La „Europa”. Singura mare comunitate. Din compromis în compromis, dăm la o parte toate particularităţile care ne separau în comunităţi. Dând la o parte atâtea particularităţi, se crează uniformizarea, iar lumea devine searbădă. Fără particularităţi, oamenii vor deveni susceptibili la orice fel de manipulare. O masă de oameni fără diferenţe între ei.

Aceasta este globalizarea. Aceasta este ideologia care susţine crearea SUE. Adio, individualism. Adio, diversitate. Şi, cu acestea două date la o parte, oare cine şi ce îi va putea opri pe ei să zică şi „adio, libertate”?

About andreigreceanu

Sunt un tanar din Romania. Am facut acest blog pentru a descrie niste situatii, pentru a arata dezastrul intelectual si nu numai din aceasta tara. Cred ca generatiile tinere ar trebui sa se ridice si sa faca ceva in aceasta tara, in loc sa plece din ea. Daca toti tinerii vor pleca din tara, cine va mai ramane cu initiative, cu reforme? Si vorbesc de toate domeniile, desi eu ma axez in principal pe politica si literatura. Eu cred in democratie suficient de mult cat sa-mi doresc ca ea sa functioneze si suficient de putin pentru a nu-mi face iluzii cu privire la limitele ei. Ma consider si eu un roman, si inca unul care vrea sa schimbe ceva in tara lui. De acum, mult nu pot sa fac, insa am o arma foarte importanta: scrisul. Imi place literatura, dar am gust si pentru politica. Interesanta combinatie, nu-i asa? Poate ca un copil de varsta mea nu ar trebui sa aibe asemenea preocupari, dar, in definitiv, cineva va trebui sa le aibe, si va veni momentul cand voi avea de ales o cariera. Si nu voi alege sa muncesc in strainatate. Pentru toti tinerii care gandesc ca mine si pentru cei ce inca cred ca mai bine e sa pleci in strainatate decat sa ramai si sa ajuti aceasta tara, eu va scriu. Va scriu si celor ce aveti un loc de munca, sunteti romani cinstiti si vreti o schimbare in bine. Va scriu tuturor celor interesati de literatura, tuturor celor care s-au saturat de lipsa de cultura modernista si vor o intoarcere la vechile valori, la valorile universale.
Acest articol a fost publicat în Eseuri politice și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s