Monşer… Da’ cu cine votăm?


Panta rei, spune grecul (antic). Până şi mariajul Antonescu-Ponta trebuia să se sfârşească. Mai devreme mai degrabă, decât mai târziu. Şi iată că USL-ul (ca să folosesc un verb pe care-l pot utiliza şi ca să înfăţişez cât de mult le pasă de guvernare şi de ţară) s-a rupt. Cu ce rămânem? Unde ne ducem? Ce mai urmează?

Oamenii îşi pun întrebări legitime. Parcă-ţi vine să mai dai cu băţul în corpul ăla urât mirositor din balta politică pe care scrie „dreapta românească”. Te mai uiţi să vezi dacă nu cumva mai apare cineva, dacă se mai face ceva. Mai dă Băsescu un bobârnac, mai arestează DNA-ul câte un corupt. Dar totul pare stătut, în general. Aşa că n-ar trebui să ne întrebăm de unde vine mirosul.

Ce se întâmplă, practic, acum? PSD se repliază, îşi strânge rândurile şi se pregăteşte să rămână singur la guvernare. Cel puţin aşa doreşte Ponta. Şi el se vrea stăpân pe situaţie. Cât timp îl vor mai suporta până şi PSD-iştii, o întrebare pe care o lăsăm psihologilor specializaţi în cazuri patologice. Antonescu s-a trezit din lungul somn şi şi-a adus aminte că partidul lui are în coadă un L de la liberal, nu de la altceva (deşi linge-blide ar fi mers de minune). În consecinţă, îşi dă seama că ţara nu-i bine guvernată. Mai mult chiar, nu-i convine că PSD-ul se pune împotriva justiţiei şi îşi apără corupţii de anchetă. Vrea scăderea CAS-ului. Bravo, monşer! E bine de văzut că omul vede chestiile astea. Şi din banca guvernării, departe, nu-i aşa, de trebile ţării.

Lăsând gluma la o parte, Antonescu a reuşit să se arate capabil de o opoziţie reală, ceea ce-l face din start mai breaz decât PD-L. Cam trist. Nu neaşteptat, însă. PD-L e un mort neîngropat. Antonescu are ambiţ de preşedinte. E logic să existe o diferenţă de energie. Mulţi au început să vorbească de faptul că Antonescu trebuie să „se reabiliteze” sau că va dura mult până ce „îşi va spăla păcatele”. E de-a dreptul scandalos. Doar pentru că şi-a dat seama că PSD-ul tinde să-i înghită partidul şi oricum n-o să-l susţină la prezidenţiale, Antonescu nu-i un personaj frecventabil, şi nici nu poate să devină, doar aşa, că-i dăm o „perioadă de penitenţă”. Să nu uităm că a fost personaj central la tentativa aceea de… ahem… restructurare a statului?… lovitură de… graţie?… stat? Să nu cumva să-i zicem lovitură de stat, că sar. Până mai ieri susţinea guvernul Ponta şi era alături de PSD. Acum, deodată totul e rău. Cine se aşteaptă ca acest Antonescu să fie un personaj frecventabil ori e naiv, ori e răuvoitor. Antonescu NU este şi NU VA FI un personaj frecventabil, de dreapta, bun pentru România sau mai ştiu eu. Da, e singurul care face opoziţie acum. Dar asta e cu atât mai trist.

Măcar atât. Am ajuns aşa de rău, că singurul partid care face o opoziţie veritabilă e un partid care a contribuit din plin la guvernarea aceasta sublimă, dar care a lipsit cu desăvârşire (din toate mediile, mai puţin din media) . Nu avem un dezastru economic încă, căci în ţară există ceva numit mediu privat, care cumva supravieţuieşte, dar nici până la recesiune nu mai avem mult. Păi ce, nu vine mărirea taxei pe combustibil? Pe motorină şi benzină. Să vedeţi atunci! Desigur, nu sunt bani. Doar bugete babane pentru 22 de ministere, dintre care vreo 7 făcute ca să aibă loc toate rudele de partid în ele. PD-L tace, mai loial decât chiar membrii USL. Dovadă că USL se rupe. PD-L rămâne însă loial lui Ponta prin frumosul non-combat. Tot pe banca absenţilor se face remarcată şi marea Forţă Civică. Două vorbe, trei, rostite de televzior, nu se pun.

Atunci, „io cu cine votez?” Dacă ar fi o coană „Joiţică” acum, la TV, ar spune, probabil, „cu PNL, monşer!” Dacă e s-o luăm la rece, Antonescu a făcut în câteva zile ce n-au făcut ăştia în doi ani de opoziţie. Dar lumea e tentată, desigur, să uite de cea mai mare şi mai formidabilă opoziţie din ţară, singura forţă (politică!) veritabilă care poate să stea împotriva stângiştilor: Traian Băsescu.

Parcă-ţi vine să râzi în stilul caracteristic al lui Băse auzind asta, dar da: preşedintele e cel mai activ opozant al lor. Vehemenţa împotriva măririi accizei la benzină şi motorină, criticile dure lansate guvernului, ameninţarea cu plângerea penală împotriva lui Ponta pentru abuz în serviciu, toate se cumulează. Ponta a susţinut-o în mod imbecil pe coana Duminică, plagiatoare dovedită. Deşi era din PNL, iar PNL a zis că poate s-o demită!!! La ce stil de guvernare a avut domnul Ponta, zău că nu-ţi vine greu să-ţi imaginezi ce poate să-i găsească Parchetul. Şi atunci, cât vor rămâne baronii sub conducerea lui Ponta? Dar nu asta-i întrebarea esenţială.

Întrebarea esenţială pentru românul enervat, de dreapta, rămâne: „cu cine votez!?”. Băsescu nu intră în ecuaţie. Şi atunci? Bine, Băsescu face opoziţie. Foarte frumos. Se poate ieşi în stradă pentru faza cu benzina şi motorina. Să se iasă. Dar tot nu se rezolvă problema crucială.

Situaţia arată, într-adevăr, destul de urât. Dar măcar, acum avem opoziţie parlamentară. Ne mai trebuie doar o egidă sub care să ne vină să punem ştampila. Românii nu mai vor trandafiri, crini sau alte floricele din astea. N-or să voteze nici cu un stejar de mărimea unui bonsai. Ar fi penibil să se creadă că un partid în care a intrat Elena Udrea aşa de bine, că la o zi de la aderare deja a început să vorbească ca un preşedinte, poate fi credibil. Şi atunci?

Să vedem situaţia în parlament. 15% PDL. Nu se pune. 15% PP-DD, care nu se prea pune nici el (nu mai au grup parlamentar)+5% UDMR au o poziţie probabil pro-PSD. 65% USL-> din care probabil 25% PNL. Practic vom avea un Parlament cu 60% majoritate în Guvern (Ponta a negociat cu UDMR-ul), 15% masă fără viaţă şi 25% opoziţie. Mai bine decât până acum, adică 85% pro-USL şi 15% masă fără viaţă (cu o excepţie, două). Chiar considerând că PP-DD ar dori să facă opoziţie, oare câţi din „mercenarii” (ca să nu folosesc cuvinte mai puternice) aceia nu vor putea fi cumpăraţi de putere? Dar ce majoritate pestriţă vom avea! UDMR-ul lângă Voiculescu. Este un mediu favorabil dezvoltării unei alternative. Dar aceasta cam întârzie să apară. Păcat. Nu mai e mult până la alegeri. Ar fi timpul să scăpăm de lanţul FSN-ist pe care îl tragem după noi din 1990. Chiar nu se poate face un partid de dreapta veritabil, serios şi cu o echipă capabilă şi unită, suficient de răbdător încât să se consolideze înainte de a se arunca în alegeri? Şi, până atunci, nu se poate ca unul din aceste partide deja existente să devină frecventabil? Unul, cât de mic.

Dar…. iată, acum avem cu cine vota! Tăriceanu s-a rupt de PNL şi, a doua zi, a şi format un nou partid, reformator-liberal. Partidul are doi membri, dar cu moţ: deja domnul Ilieş, al doilea în acest „partid” (al doilea pentru că e celălalt, pe lângă Tăriceanu) a declarat că preconizează în viitor o fuziune a PNL-ului cu acest PRL. Pentru oameni de genul acesta s-au inventat scatoalcele bine ţintite în tigvele ce abundă de aerul curat al ţării. Este ciudat cum se poate compromite in continuare un astfel de personaj ca Tariceanu. Mana de mana cu Ponta, autorul „economiei duduitoare” si al notei adresate presedintelui prin care se cerea ca Patriciu sa fie ajutat sa scape de justitie crede ca poate sa mai suscite interes. Penibil.

About andreigreceanu

Sunt un tanar din Romania. Am facut acest blog pentru a descrie niste situatii, pentru a arata dezastrul intelectual si nu numai din aceasta tara. Cred ca generatiile tinere ar trebui sa se ridice si sa faca ceva in aceasta tara, in loc sa plece din ea. Daca toti tinerii vor pleca din tara, cine va mai ramane cu initiative, cu reforme? Si vorbesc de toate domeniile, desi eu ma axez in principal pe politica si literatura. Eu cred in democratie suficient de mult cat sa-mi doresc ca ea sa functioneze si suficient de putin pentru a nu-mi face iluzii cu privire la limitele ei. Ma consider si eu un roman, si inca unul care vrea sa schimbe ceva in tara lui. De acum, mult nu pot sa fac, insa am o arma foarte importanta: scrisul. Imi place literatura, dar am gust si pentru politica. Interesanta combinatie, nu-i asa? Poate ca un copil de varsta mea nu ar trebui sa aibe asemenea preocupari, dar, in definitiv, cineva va trebui sa le aibe, si va veni momentul cand voi avea de ales o cariera. Si nu voi alege sa muncesc in strainatate. Pentru toti tinerii care gandesc ca mine si pentru cei ce inca cred ca mai bine e sa pleci in strainatate decat sa ramai si sa ajuti aceasta tara, eu va scriu. Va scriu si celor ce aveti un loc de munca, sunteti romani cinstiti si vreti o schimbare in bine. Va scriu tuturor celor interesati de literatura, tuturor celor care s-au saturat de lipsa de cultura modernista si vor o intoarcere la vechile valori, la valorile universale.
Acest articol a fost publicat în Eseuri politice și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s