Catre cei de 18 ani si nu numai

Scrisoare adresată celor care anul acesta au împlinit 18 ani şi pot vota

 

Cu toţii înţelegem că viaţa noastră depinde într-o măsură covârşitoare de a celorlalţi. Ca ea să fie cât mai bună, trebuie să fie cât de cât apropiată de ceea ce ne imaginăm noi că vrem de la ea. Pentru aceasta, societatea în care trăim trebuie să fie una democratică. În România însă intervine o problemă.

Cei care cer cel mai mult de la viaţă, care pot da cel mai mult societăţii în general, cei cu energie şi visuri, adică noi, tinerii, tocmai noi preferăm să evităm a intra în angrenajul democraţiei. Ne spălăm pe mâini de treburile civice şi îi lăsăm pe alţii să voteze pentru noi, să conducă pentru noi.

Şi atunci, de ce ne mai mirăm că lucrurile nu merg cum am vrea?

România nu este o ţară blestemată. Este o ţară în care cei mai mulţi şi cei mai activi cetăţeni refuză să participe la democraţie. Dacă participarea ar fi la fel de mare în rândul tinerilor ca şi în rândul celorlalţi, atunci România ar putea să se îndrepte spre o democraţie adevărată, de tip vestic.

Nu se poate ca unii să decidă pentru toţi.

Poate că unii nu înţeleg de ce ar trebui să le pese. Ar trebui să le pese pentru că noi toţi depindem de societate, iar dacă nu ne implicăm în felul în care aceasta funcţionează şi e condusă, ne vom trezi în spinare cu nişte lucruri nu tocmai plăcute. În trecut, orice încercare a vreunui om de implicare, orice voce critică, orice părere sinceră şi de bun-simţ la adresa societăţii era sancţionată aspru. În vremea comunismului nu puteai şti care dintre interlocutorii tăi nu erau turnători. Şi nu o spun eu. O spun cei care au trăit în vremurile acelea. Da, atunci nu puteai vorbi ce vrei tu, pentru că erau oameni care te pârau la autorităţi. Erau mai mulţi decât s-ar crede.

Şi totuşi a fost 1989. Pentru ce a mai fost, dacă apoi ştafeta nu a fost preluată de nimeni? Tinerii care s-au săturat de „pumnul în gură” au ieşit în stradă şi au dat jos un regim. Acum noi trăim vremuri în care se aplică aceeaşi metodă, dar mai subtil. Nu este corect.

Nu este corect să lăsăm treburile cetăţii în seama altora. Nu este corect să ignorăm şansa de a ne face auzite dorinţele şi opiniile. Nu este corect, deoarece:

• O condiţie intrinsecă a democraţiei este împărţirea puterii tuturor cetăţenilor. Nu unora, nu celor care votează cu singura măsură a gramajului pungii cu făină.
• Noi, cei de 18-19 ani, vom fi în curând cei care vom aduce inovaţie şi care vom duce mai departe societatea, care vom plăti pensiile părinţilor noştri.
• Avem energie, avem năzuinţe, toate înnăclite de noroiul incompetenţei lor şi îngenuncheate de jaful făcut de ei.

Şi atunci, ce să facem? Să emigrăm? Unde? Acolo unde trebuie să faci acelaşi lucru? În vest tot democraţie e. În est? Acolo unde viaţa ta şi dreptul tău sunt subjugate unui stat omniprezent? Şi atunci, de ce zicem că la noi nu se poate? Nu se poate? Facem să se poată. Şi acest lucru chiar nu-i greu.

Ca să se poată, trebuie să existe mai întâi o voce a noastră. Dacă nu ne convine, trebuie să strigăm asta, nu să o şuşotim pe la colţ de stradă. Dacă nu ne convine, trebuie să avem iniţiativa de a crea o alternativă, sau măcar preocuparea de a o găsi la alţii.

În acest an, România îşi alege preşedintele. Dar aceste alegeri au o miză foarte mare. Nu e vorba de interesele partidelor, de mici mânării şi de mici schimbări, de faţadă. E vorba de viitorul nostru. Al tuturor. E vorba de faptul că România poate să îşi continue integrarea în Europa sau să plutească în derivă, singura direcţie posibilă fiind Asia.

De ce spun asta? Pentru că în aceşti 7 ani de la aderarea în UE, în România au început nişte reforme. Încet-încet, legea devine mai grea decât grupurile de interese. Dovada? Faptul că mari corupţi din toate partidele au ajuns la închisoare. Şi nu numai politiceni, dar şi mari oameni de afaceri care au furat din banul public.

În acest moment, marii baroni, oamenii de afaceri corupţi, politrucii, foştii securişti, membrii grupurilor de interese care s-au hrănit din banii tuturor românilor şi au lăsat ţara aceasta la coada Europei, se strâng să dărâme fundaţiile reformei şi ale democratizării, fundaţiile săpate pentru a fi primiţi în UE, continuate apoi de câţiva oameni demni de laudă din justiţie.

Şi dacă noi, care împărtăşim valorile libertăţii şi ale egalităţii în drepturi, noi, cei care vrem să facem ceva bun cu viaţa noastră, iar nu să aşteptăm să ni se spună ce să facem şi ce să muncim, dacă noi nu votăm, ce se întâmplă? Votează doar oamenii învăţaţi să asculte de ei. Executanţi. Soldaţi într-o mare armată, unde câţiva generali au putere absolută. Şi noi ne vom pierde libertatea.

Nu credeţi? Să vedem cine candidează.

Victor Ponta. Domnul a zis că admiră admiră Partidul Comunist Chinez pentru felul în care a condus China pe calea socialismului. Domnul susţine baronii corupţi, care fură din banii strânşi din impozitele plătite de românii cei mulţi şi de bună credinţă. Domnul minte cu neruşinare, ne duce ţara în regres economic şi îşi doreşte desfiinţarea acelor instituţii care apără legea în România. Legea şi ideea aceea că legea e deasupra oamenilor, idee care a adus Europei democraţia, progresul şi nivelul ridicat de trai.

Pe lângă Victor-Viorel, mişună tot felul de oameni ai sistemului. De la caraghioşi precum Tăriceanu, la funeşti precum Elena Udrea, până la personaje cu adevărat de speriat, precum Teodor Meleşcanu (care consideră că ne învecinăm cu Rusia acum). O opoziţie aproape la fel de lacomă de bani şi de înveterată ca PSD-ul aruncă în faţă un om care are la fel de multă coloană vertebrală ca un ecler cu ciocolată, anume domnul Klaus Iohannis.

Din păcate, eu nu voi avea drept de vot decât la puţin timp după aceste alegeri. Dar mi-aş fi dorit extrem de mult să pot vota. Pentru că vreau să îmi apăr viitorul, vreau să apăr viitorul nostru, al tuturor tinerilor. Cum aş fi făcut-o?

Avem pe cineva datorită căreia există aceste instituţii (DNA, ANI) care luptă contra celor care încalcă legea şi ne fură ţara şi viitorul. Această persoană a reuşit să şi-i facă duşmani pe toţi aceştia. Pe absolut toţi. Toate partidele, toate televiziunile, tot sistemul acesta o dispreţuieşte. Ori o ignoră, ori îi aplică tratamentul „pumnului în gură”. Această persoană a rămas mereu consecventă obiectivelor ei. Nu numai că se poate mândri cu crearea instituţiilor care astăzi apără legea şi au dus la condamnarea la închisoare unor oameni consideraţi până mai ieri intangibili, dar ea este şi cel de-al 3-lea europarlamentar din PE după activitate. Asta înseamnă că ea a fost pe locul 3 în ceea ce priveşte redactarea de iniţiative legislative (numite rapoarte) CARE AU TRECUT DE VOTUL PARLAMENTARILOR. Deci o persoană cu prestanţă la nivel european.

Dar mai mult decât toate acestea, este o persoană care a arătat mereu că doreşte să aducă România în rândul ţărilor civilizate ale Vestului, stârpind corupţia şi astfel dând ţării posibilitatea de a se dezvolta liber. Fără pile, fără şpăgi, fără competiţie neloială. A luptat pentru transparenţă în toate procedurile din executiv, legislativ şi judecătoresc, şi acum şi i-a pus pe toţi în cap. Pe toţi oamenii sistemului.

Însă acei oameni care nu susţin sistemul, care doresc reformarea României, care nu vor să vadă cum ţara alunecă înapoi spre dictatură, sau mai exact, spre oligarhie, spre un regim în care mafioţii conduc, acei oameni o susţin. Intelectuali de renume precum Liiceanu, Cărtărescu, Florin Tudose (care astăzi a murit, Dumnezeu să-l odihnească!) şi mulţi alţii şi-au declarat susţinerea faţă de candidatura ei. Profesori universitari, scriitori, doctori, IT-işti care lucrează voluntar pentru a-i face spoturile de campanie, oameni cinstiţi, care vor mai mult, toţi o susţin.

Credeţi că exagerez când spun că ea este şansa noastră? Atunci priviţi mai atent. Preşedintele ţării e cel care dă direcţia poporului care îl alege. El vine cu o viziune generală. Vreţi viziunea lui Ponta, aceea a marilor realizări ale PC Chinez? Vreţi lipsa de viziune a lui Iohannis, care în 2009 a fost propus ca premier de actualul puşcăriaş Voiculescu (împreună cu Antonescu şi cu actualul lui duşman, Ponta)? Vreţi viziunea Elenei Udrea, care nu poate nici măcar să critice eficient greşelile guvernării, darămite să vină cu o idee, dar măcar o idee personală?

Din păcate, nu suntem singuri. Sau din fericire. Suntem între Europa şi Asia, într-un moment în care cele două continente încep din nou să se răfuiască. Şi o ţară democratică înseamnă o ţară a Vestului. NATO şi-i apără doar pe ai săi. Dacă vrem să fim o ţară a libertăţii, trebuie să ne-o apărăm singuri, ca să rămânem în Vest. Alţii nu o vor face pentru noi.

Dacă aş fi avut drept de vot pe 2 sau pe 16 noiembrie, aş fi votat-o pe Monica Macovei. Neputând face asta, vă rog pe voi, cei de o vârstă cu mine, care aţi împlinit 18 ani din octombrie, din septembrie, din vară, din primăvară, să votaţi. Să votaţi cu Monica Macovei. Şi nu pentru că e mai bună decât ei. Pentru că e singura bună. Pentru că e singura şansă. Şansa democraţiei vestice.