S-a umplut paharul. Now what?


S-a umplut paharul.

Ce se întâmplă acum e rezultatul nu numai al tragediei de vinerea trecută. E rezultatul persistării unei stări de fapt oribile, a unei tranziţii de 26 de ani, a unui interstiţiu care ne tot trage înspre trecut, mai degrabă decât înspre viitor.

Unde ne aflăm acum? În UE, dar nu în familia democraţiilor autentice. În NATO, dar atentând la siguranţa propriului stat (în mod continuu şi deliberat, prin corupţie). Avem parlament şi nu avem legi clare, avem un Guvern şi nu avem responsabilitate la nivel politic. Avem Justiţie şi ea încă n-a soluţionat măcar dosarul Revoluţiei şi al crimelor Mineriadei. 26 de ani de forme fără fond. De fapt, o istorie întreagă de aşa ceva.

Schimbarea se poate face doar treptat, punând presiune continuă pe clasa politică actuală şi implicându-ne efectiv în „viaţa cetăţii”, adică în politică.

A urî politica le serveşte doar celor care o fac acum. Nu au competiţie, nu sunt ameninţaţi cu nimic. Conduc ţara prin mici mase de votanţi fideli. Toată lumea îi urăşte, dar nimeni nu se bagă peste Parlamentul lor, peste Guvernul lor. Puterea lor. Acum însă există şansa ca puterea lor să fie într-adevăr ameninţată, avem şansa de a formula o alternativă.

Mulţi susţin acum dizolvarea Parlamentului. Liberalii (desigur neînţelegând nimic) cer anticipate, crezând că oamenii o să-i voteze pe ei. Atât PNL, cât şi PSD, UDMR, UNPR sunt parte a aceluiaşi sistem corupt, închis, incompetent. Dacă ar avea loc alegeri acum, cine ar putea intra în Parlament în afară de ei? Cine ar reprezenta alternativa, pe cei care au ieşit în stradă? La ce ar mai folosi toată mişcarea asta? Tot ei ar conduce, folosind rotativa la putere. Şi atunci, cei care au spus că „degeaba se iese” ar avea dreptate.

Strada nu poate impune premieri. Strada sancţionează clasa politică. Dar cei care ies în stradă n-ar trebui ca, de ziua votului, să nu vină sau să voteze cu „răul cel mai mic”. Oamenii aceştia pot impune o nouă clasă politică. Ar trebui să căutăm partide independente, neparlamentare, partide noi. Dacă nu sunt, sau nu sunt bune, ar trebui să fondăm altele, să luptăm cu instrumentele democraţiei. Ar trebui să căutăm lideri demn de urmat dintre noi, ar trebui să ascultăm şi să găsim astfel de oameni cât mai repede, ar trebui să ne organizăm şi să îi dăm jos. 30% din populaţie mai votează cu vechile partide. Dacă un alt 30% s-ar organiza în jurul unor noi partide, îi vom fi bătut deja. Şi destui dintre primii 30% s-ar întoarce şi ei spre aceste noi formaţiuni.

Nu ar trebui să mai dispreţuim politica. Dispreţuind politica, le facem jocul. Democraţia funcţionează doar dacă oamenii o vor. De aceea trebuie să ne folosim de mecanismele ei. Numai într-o democraţie ne putem dezvolta ţara.

Mişcarea minunată care a pornit săptămâna asta trebuie să se organizeze politic. Lipsa de organizare e criminală. Corupţia funcţionează pentru că oamenii nu se organizează împotriva ei, pentru că nu se respectă regulile (sau pentru că regulile sunt făcute în dorul lelii). Şi atunci, ieşitul în stradă e doar primul pas înspre „luatul înapoi” al ţării.

Până la urmă, pentru ce se iese? Oamenii nu ies în stradă din cauza unor nelămurite nemulţumiri. Ies pentru că există CU ADEVĂRAT o mare problemă în această ţară: între politică şi popor e o prăpastie atât de mare, încât putem vorbi deja de o oligarhie, nu de o democraţie. Nelămurite sunt însă cerinţele poporului, asta pentru că, deşi dezastrul îl simt toţi, nu sunt încă unanim recunoscute nişte cauze şi, mai ales, nişte soluţii.

Există câteva lucruri care ar trebui neapărat cerute în stradă, unele lucruri chiar mai importante decât demisia lui Ponta. Sunt lucruri care, la fel ca nocivul guvern iresponsabil, ne afectează drepturile şi libertăţile. Destule voci susţin aceste lucruri, însă revendicările acestea încă nu sunt generale. Amintesc cele mai importante:

  1. „vrem 300, nu 600”. Asta şi parlament unicameral. Din 2009 şi până acum, nu s-a pus în aplicare ceea ce s-a stabilit PRIN REFERENDUM. Voinţa populară a fost şi este în mod voit şi continuu încălcată. Este o dovadă de lipsă completă de respect şi consideraţie. Aceşti oameni se cred deasupra poporului. Invocă scuze. Nu există scuze. Ceea ce s-a stabilit prin referendum nu e deloc bombastic sau absurd. E chiar destul de logic. Şi atunci, ce îi împiedică să-l aplice, în afară de reaua-voinţă?
  1. Demisia Avocatului Poporului. Încă de la instalarea în funcţie, actualul Avocat al Poporului a fost mai degrabă Avocatul Guvernului, nu s-a opus niciuneia dintre încercările Guvernului şi ale Parlamentului de a-şi asigura superimunitate, ba mai mult, s-a raliat dorinţelor lor.
  1. Vot în două tururi pentru primari. Ca oameni noi, cu notorietate locală, respectabili membri ai comunităţii, independenţi sau nu, să poată accede la funcţia de primar, e în mod clar nevoie de două tururi. Un singur tur avantajează masiv partidele ce folosesc masa de manevră. Un singur tur creşte foarte mult neproporţionalitatea votului. Dacă un candidat poate deveni primar cu doar 30% din voturi, unde mai e reprezentativitatea?! Independenţii n-ar avea nicio şansă, iar la primărie nu-i musai să ai culoare politică.
  1. Demisia şefului ISU. Ar fi cazul să-şi asume cineva din instituţie faptul că inspecţiile n-au niciun rezultat, chiar şi atunci când se vede cu ochiul liber că s-au încălcat numeroase norme.

Acesta ar fi pasul I. Pasul II, după cum am spus, ar trebui să fie găsirea sau fondarea unor partide noi şi independente, care să facă politică după model democratic, nu FSN-ist.

About andreigreceanu

Sunt un tanar din Romania. Am facut acest blog pentru a descrie niste situatii, pentru a arata dezastrul intelectual si nu numai din aceasta tara. Cred ca generatiile tinere ar trebui sa se ridice si sa faca ceva in aceasta tara, in loc sa plece din ea. Daca toti tinerii vor pleca din tara, cine va mai ramane cu initiative, cu reforme? Si vorbesc de toate domeniile, desi eu ma axez in principal pe politica si literatura. Eu cred in democratie suficient de mult cat sa-mi doresc ca ea sa functioneze si suficient de putin pentru a nu-mi face iluzii cu privire la limitele ei. Ma consider si eu un roman, si inca unul care vrea sa schimbe ceva in tara lui. De acum, mult nu pot sa fac, insa am o arma foarte importanta: scrisul. Imi place literatura, dar am gust si pentru politica. Interesanta combinatie, nu-i asa? Poate ca un copil de varsta mea nu ar trebui sa aibe asemenea preocupari, dar, in definitiv, cineva va trebui sa le aibe, si va veni momentul cand voi avea de ales o cariera. Si nu voi alege sa muncesc in strainatate. Pentru toti tinerii care gandesc ca mine si pentru cei ce inca cred ca mai bine e sa pleci in strainatate decat sa ramai si sa ajuti aceasta tara, eu va scriu. Va scriu si celor ce aveti un loc de munca, sunteti romani cinstiti si vreti o schimbare in bine. Va scriu tuturor celor interesati de literatura, tuturor celor care s-au saturat de lipsa de cultura modernista si vor o intoarcere la vechile valori, la valorile universale.
Acest articol a fost publicat în Eseuri politice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s